Nunta reprezintă unul dintre cele mai frumoase evenimente din viața unui cuplu. Cei doi miri aleg să își petreacă restul zilelor împreună și sărbătoresc acest lucru alături de rude și prieteni. Fericitul eveniment este înconjurat de tot felul de tradiții și obiceiuri, în funcție de zona țării în care are loc ceremonia. Printre acestea se numără aruncatul cu orez, un obicei care se practică atunci când cei doi îndrăgostiți ies de la starea civilă sau din biserică.
Obiceiul are o semnificație inedită și se practică de sute de ani în Asia și de zeci de ani în țările dezvoltate, așa cum sunt Statele Unite ale Americii. Sunt cazuri, însă, în care mirii au ales să înlocuiască orezul cu confetti, baloane sau au eliberat porumbei. Situațiile diferă de la o nuntă la alta, însă semnificațiile rămân aceleași.
Tradiția de a arunca cu orez peste miri la nuntă are o semnificație aparte. Obiceiul a fost transmis, de-a lungul timpului, din generație în generație. Potrivit datinilor, se crede că acesta are puterea de a aduce fertilitate și belșug în cuplul proaspăt căsătorit. La fel cum orezul germinează, tot așa va înflori și viața în noua familie.
Trebuie precizat că mai există încă un motiv pentru care oamenii veniți la nuntă aruncă cu orez asupra mirilor. Se crede că boabele de orez au forța de a arunca spiritele rele, iar cei doi însurăței vor avea o căsnicie fericită și lipsită de griji.
Din păcate, la noi în țară, tradiția nu mai este respectată ca pe vremuri și foarte mulți aleg să înlocuiască orezul cu confetti sau baloane. În felul acesta au scăpat de grijă de a se curăța de orezul din îmbrăcăminte, încălțăminte sau din păr. Au fost și cazuri nefericite când orezul a lovit pe unul dintre miri în ochi sau i-a intrat în urechi.
Tradiția de a arunca cu orez peste tinerii miri datează dinaintea apariții creștinismului. Celții, care aveau o cultură agronomică, au fost primii care au dat cu orez, mei și alte cereale peste cuplul proaspăt căsătorit pentru a potoli spiritele rele și pentru a cere binecuvântare și fertilitate. Spre deosebire de aceștia romani foloseau grâul.
În prezent, italienii aruncă cu bomboane sau nuci cu zahăr. Polonezii folosesc orez, dar pun și monede la picioarele cuplului pentru a-i asigura prosperitatea. În Maroc, sunt folosite curmale uscate sau smochine, iar tradiția Indiei de Est prevede o ploaie de petale de flori.
Este o tradiție ca familia și prietenii să le ureze tinerilor căsătoriți prosperitate și fericire în timp ce merg într-o nouă etapă din viața lor, împreună, a declarat Nora Sheils, organizator de nunți, pentru brides.com.
În 1985, autoritățile din Connecticut, Statele Unite ale Americii, au introdus un proiect de lege pentru a interzice aruncarea orezului la nunți. Se considera că orezul este un pericol pentru păsări, cu toate că nu exista nicio cercetare științifică care să ateste acest lucru. Știrea s-a răspândit rapid în lume și există și în prezent oameni care cred că păsările mor dacă mănâncă orez, deși datele oficiale susțin contrariul.
În zilele noastre, verighetele au ajuns să fie o costisitoare declarație de dragoste, cele mai strălucitoare dintre ele semnificând, de asemenea, sentimentele cele mai intense. Nimeni nu știe cu exactitate, însă, când a apărut această tradiție. Se spune că prima verighetă consemnată ar fi apărut în Egiptul antic, acum 4.800 de ani. Rogozuri, păpuriș și alte plante care creșteau în jurul mult mai cunoscutului papirus erau îndoite și transformate în inele pentru degete și alte accesorii purtate de femeile din acele zile.
Cercul este considerat simbolul eternității, lipsit de început și de sfârșit. Acest lucru nu era valabil doar pentru egipteni, ci și pentru alte culturi antice. Gaura din centrul inelului purta, de asemenea, o semnificație importantă, fiind văzută ca o ușă, un pasaj care poate duce către evenimente cunoscute și necunoscute. În alte cuvinte, cei care ofereau acest inel, ofereau, odată cu el, iubire nemuritoare.
Foto: calendarulortodox.ro
