Steagul este cel mai important simbol al unei țări, iar multe dintre țări au drapele foarte asemănătoare. Este și cazul statelor scandinave: Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, Islanda și Insulele Feroe.
Toate cele șase state au un drapel a cărui principală caracteristică o reprezintă crucea scandinavă, care mai poartă și denumirea de Crucea Nordică sau Crucea Sfântului Olaf.
Crucea care se regăsește pe steagurile naționale ale tuturor celor șase state din Peninsula Scandinavă reprezintă creștinismul și unitatea pe care o au națiunile din această regiune.
Legenda spune că un steag cu o cruce albă pe fond roșu a căzut din cer în timpul unei bătălii daneze din secolul al XIII-lea. Aceasta a fost interpretată ca un semn de la Dumnezeu care aproba ambițiile militare ale Danemarcei în regiune la acea vreme. Crucea Sfântului Olaf se întinde pe toate cele patru laturi ale steagului, iar bara verticală este situată în partea stângă, lângă catarg.
Deși folosesc aceeași cruce, cele șase drapele prezintă combinații diferite de culori și au o istorie și un simbolism distincte.
Primul steag cu acest design a fost cel al Danemarcei, care este cunoscut și sub numele de Danneborg. Este cel mai vechi steag din lume, acesta fiind folosit pentru prima dată de regii Danemarcei în secolul al XIV-lea.
Steagul este roșu, iar crucea scandinavă este albă. Danneborgul este cel mai vechi steag național încă folosit, datând încă din secolul al XIV-lea.
Designul danez a fost ulterior adoptat și de celelalte state nordice pentru propriile drapele. În timpul uniunii Norvegia-Danemarca, acest steag a rămas și steagul Norvegiei până ce această țară și-a adoptat propriul drapel.
Drapelul Suediei a fost adoptat în 1906. Pe acesta se află culorile stemei ce datează încă din secolul al XIV-lea, din timpul domniei regelui Gustav I al Suediei.
Este vorba de trei coroane de aur pe fundal albastru, care sunt stilizate în forma crucii scandinave. De aici vine și denumirea „Tree Kronor” a țării.
Adoptarea definitivă s-a petrecut la un an după separarea Suediei de Norvegia, care s-a produs în anul 1905.
Steagul Norvegiei a fost primul care a folosit trei culori pe crucea scandinavă. Drapelul este roșu, iar crucea scandinavă este albastră cu margini albe. A devenit steag național în 1898, deși vasele comerciale îl foloseau încă din 1821.
Drapelul norvegian a avut și alte modele. Spre exemplu, steagul Sfântului Olaf înfățișa un șarpe alb și a fost arborat în bătălia de la Nesjar din 1016. Mai târziu, și Magnus cel Bun a folosit un drapel cu un șarpe, iar Harald Hardråde și alți vikingi și conducători din secolele IX-XI au folosit un steag cu un corb.
În jurul anului 1280, norvegianul Eirik Magnusson a folosit un drapel roșu cu un leu aurit pe care l-a arborat peste Cetatea Akershus. „Leul norvegian” a devenit simbolul regal.
Finlanda are steagul alb, iar crucea scandinavă este albastră și datează din anul 1918. Albul reprezintă pământul acoperit de zăpadă, în timp ce albastrul semnifică cele 1000 de lacuri de pe teritoriul țării.
Drapelul Finlandei își are rădăcinile într-un club de iahturi din secolul al XIX-lea denumit Nylandska Jaktklubben (n.n. – Clubul de Iahting „Nyland”). Nyland este o regiune din sud-vestul țării.
Designul drapelului finlandez amintește de cel al unor steaguri rusești din secolul al XIX-lea, care reflectă influența rusă asupra poporului finlandez.
Propunerile pentru un nou steag național au fost prezentate ca parte a unei competiții organizată la nivel național când Finlanda a obținut independența față de Rusia, în 1971.
Propunerile au inclus, între altele, steaguri roșii și galbene, unele cu dungi, altele cu cruci, steaguri albe și albastre, cu dungi diagonale, precum și un model dreptunghiular albastru marin cu o stea albă în mijloc.
Designul câștigător a fost cel al echipei formată din Eero Snellman și Bruno Tunkkanen. Bărbații și-au inspirat în designul după un poet din secolul al XIX-lea, Zachris Topelius.
În 1978, forma drapelului a fost schimbată de la un design cu stemă la forma de astăzi.
Steagul Islandei este albastru, iar crucea scandinavă este roșie și are marginile albe. Proporțiile steagului sunt 18:25. Stema țării datează de la 17 iunie 1944, dată la care Finlanda și-a proclamat independența.
Einar Benediktsson a proiectat un drapel albastru cu o cruce albă, denumit „Hvítbláinn” (n.n. – „albastru alb”), care a fost arborat pentru prima oară în anul 1897.
În 1912 guvernul danez a interzis arborarea primei versiuni a steagului islandez în timpul Jocurilor Olimpice de vară de la Stockholm.
Actuala versiune a drapelului islandez datează din 1915, atunci când autoritățile daneze au ordonat să fie incorporată o cruce roșie în desenul original al lui Benediktsson.
Cu toate acestea, a fost interzisă arborarea sa în afara apelor teritoriale islandeze. De abia începând cu 1 decembrie 1918 guvernul danez le-a permis islandezilor să folosească drapelul pe mare.
Drapelul Insulelor Feroe se numește Merkið (n.n.- ciocanul) și este alb, iar crucea scandinavă este roșie cu margini albastre. Albul reprezintă spuma valurilor mării, albastrul semnifică unitatea cu celelalte națiuni scandinave, iar roșu reprezintă farmecul insulelor.
Jens Oliver Lisberg (1896-1920) a proiectat steagul când era student la drept la Copenhaga, în 1919 și l-a arborat pentru prima dată în Insulele Feroe în același an.
Lisberg a murit un an mai târziu la vârsta de 23 de ani. Drapelul nu a fost recunoscut oficial până în 1940, în timp ce Danemarca l-a recunoscut oficial ca steag al insulelor de abia în 1948.
Culoarea albă a steagului Insulelor Feroe reprezintă valuri de val, în timp ce roșul și albastrul sunt culorile descoperite în farmecul tradițional din Insulele Feroe.
Foto: Wikipedia,com
