Steaua lui David, cunoscută și sub numele de „Magen David” (Scutul lui David) în ebraică, este fără îndoială unul dintre cele mai recunoscute și venerabile simboluri asociate cu poporul evreu și cultura iudaică. Însă mulți se întreabă: cum a ajuns acest hexagram să devină un astfel de emblemă? Pentru a înțelege, este esențial să aruncăm o privire asupra originilor sale, evoluției sale și semnificației sale profunde.
Desigur, este o provocare să se identifice cu precizie originea exactă a Stelei lui David. Hexagramele – figure formate din două triunghiuri suprapuse – au fost folosite în multe culturi antice din întreaga lume, inclusiv în India, în Japonia și în nordul Africii.
Cu toate acestea, prima asociere notabilă a hexagramului cu evreii apare în perioada medievală, când a fost folosită pe fațadele unor sinagogi europene. În timp, aceasta a început să fie asociată mai strâns cu identitatea și patrimoniul evreiesc.
În perioada medievală, steaua lui David nu era universal acceptată ca simbol evreiesc; de fapt, menorah (candelabrul cu șapte brațe) era mai frecvent asociat cu iudaismul în acele vremuri. Cu toate acestea, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, steaua lui David a câștigat și mai mult teren ca simbol evreiesc, în special în rândul comunităților ashkenaze din Europa Centrală.
În secolul al XIX-lea, când naționalismul a început să crească în întreaga Europă și când mișcarea sionistă a luat naștere, steaua lui David a fost adoptată ca un simbol al aspirațiilor naționale evreiești. La înființarea statului Israel în 1948, steaua a fost integrată în designul drapelului național.
Semnificația spirituală a Stelei lui David este profundă. Cele două triunghiuri interconectate pot simboliza relația dintre Dumnezeu și poporul evreu, cerul și pământul sau chiar dualitatea inerentă a existenței (bine și rău, masculin și feminin).
În cabala, un misticism evreiesc, Steaua lui David simbolizează cele șase direcții ale spațiului (nord, sud, est, vest, sus, jos) cu Dumnezeu în centrul, stabilind o conexiune divină.
Deși originile exacte ale Stelei lui David ca simbol evreiesc pot rămâne o enigmă, este clar că aceasta a evoluat de-a lungul secolelor pentru a deveni un emblemă centrală a identității, culturii și spiritualității evreiești. Astăzi, steaua lui David nu reprezintă doar poporul evreu și iudaismul, ci și speranța, rezistența și legătura profundă dintre Dumnezeu și om.
Utilizarea Stelei lui David pentru a marca evreii a fost o tactică a regimului nazist pentru a identifica, stigmatiza și umili evreii în teritoriile pe care le ocupau. Dar, de ce anume această stea? Iată câteva motive:
Utilizarea Stelei lui David ca instrument de persecuție de către naziști este unul dintre cele mai dureroase exemple ale modului în care simbolurile, care altfel ar putea fi văzute ca mândre sau sacre, pot fi răsturnate și folosite împotriva celor pe care le reprezintă. Aceasta este o rememorare puternică a pericolelor de deumanizare și a puterii simbolurilor în mâinile celor rău intenționați.
Foto: history.com