Dacă citești acest articol sunt mari șanse să fii român, să te fi născut în România și, evident, să vorbești limba română. Dar de ce țara noastră poartă numele de România? De unde vine denumirea și când a fost folosită pentru prima dată?
Dacă acceptăm opiniile unor istorici, conform cărora „Țara Românească” este sinonim cu „România”, atunci numele statului nostru provine din limba latină şi apărea în texte scrise în limba latină încă de la sfârşitul antichităţii. Timp de sute de ani, numele de Rumânia/ România a circulat în paralel cu denumirea de Vlahia/ Valahia.
„Se ştie sigur, din vechi izvoare, că Moldova, Banatul, Făgăraşul, Maramureşul etc. erau numite uneori şi terrae Valachorum sau Valachiae/ Vlachiae/ Volachiae, adică ‘ţări ale rumânilor’. Aici, între Dunăre şi Carpaţii Meridionali (sau Alpii Transilvaniei, cum le ziceau occidentalii), s-a format la cumpăna secolelor al XIII-lea şi al XIV-lea, prin reunirea mai multor Vlahii, prototipul statului românesc medieval, adică Valahia Mare sau Ţara Românească“, spune istoricul Ioan-Aurel Pop pentru adevarul.ro.
De unde vine numele celor mai importante județe din România?
Acesta adaugă: „Numele de Ţară Românească este absolut identic cu acela de România”. Pentru a-și întări cele spuse, istoricul dă exemplul nemților, acolo unde Deutschland înseamnă „Ţara Germanilor” sau England care înseamnă „Țara Anglilor”. Astfel, denumirea de „Romania“ este atestată prima dată în jurul anului 383 în scrisoarea lui Auxenţiu de Durostorum.
De ce moneda românească se numește „leu”? De unde vine denumirea de „leu”?
Istoricul Ioan-Aurel Pop mai spune: „Izvorul este din secolul al XVI-lea, fiind un memoriu al iezuitului ungur Ştefan Szántó (Arator). (…) Iezuitul ungur spune că „Valahia inferioară este numită Romaniola” şi „Romandiola”, fără să indice de către cine. (…) La începutul secolului al XVII-lea, cărturarul raguzan din Sicilia, Giacomo Luccari, foloseşte deja cuvântul România, denumind astfel Ţara Românească”.
Oficial, numele de România a fost recunoscut pentru prima dată în anul 1862, în cadrul primei Adunări Generale de după unirea Moldovei cu Ţara Românească.
„Ţara noastră şi-a luat numele oficial la 24 ianuarie 1862, atunci când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, prin efortul remarcabil depus de Alexandru Ioan Cuza, care la data de 5 ianuarie 1859 a fost ales domnitor al Moldovei, iar pe 24 ianuarie al aceluiaşi an şi al Ţării Româneşti”, a explicat istoricul Grigore Ioniţă.
Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „românesc” este conținută de unele versiuni ale operei Getica de Iordanes: „…Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus…”, scrie wikipedia.com.
Denumirea „Rumunense” constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „românesc”. Deși mențiunea Sclavino Rumunense s-a dovedit a fi apocrifă (a cărui autenticitate este îndoielnică), ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanța ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-XI-lea.
Țara noastră a avut mai multe denumiri din anul 1859 și până în prezent. Inițial, între 1859 și 1862 s-a numit Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei. Din 1862 și până în 1866 a purtat numele de Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei. Între 1866 și 1947 s-a numit simplu România. După 1947 până în 1953 a fost denumită Republica Populară Română. Între 1953 și 1964, țara noastră s-a intitulat Republica Populară Romînă. În 1965 teritoriul condus de Nicolae Ceaușescu a primit numele de Republica Socialistă România. Din 1989 țara noastră se numește România.
Cuvinte pe care mulți le pronunță greșit. „Țigare” sau „țigară”, „vroiam” sau „voiam”?
