În cărțile de istorie românești stă scris că Mihai Viteazul este domnitorul care a realizat prima unire a celor trei principate: Transilvania, Moldova și Țara Românească. Evenimentul avea loc pe 27 mai 1600, când Mihai Viteazul se intitula într-un hristov emis la 27 mai „Domn al Țării Românești, Ardealului și Moldovei”. Totuși sunt voci avizate istorice care spun că unirea nu a fost, de fapt, o unire în adevăratul sens al cuvântului.
Promiţând credinţă turcilor şi plata datoriilor înaintaşilor săi, Mihai a fost numit domnitor al Țării Românești în anul 1593. Din dorința de a avea o armată cât mai puternică care să facă față cotropitorilor, Mihai aderă la „Liga Sfântă” creștină. Ulterior aderă și Transilvania, considerată factor decisiv în atragerea în alianță a celorlalte două state românești, Moldova și Țara Românească.
Mihai Viteazul îi învinge pe turci la Călugăreni în anul 1595, într-o zonă mlăștinoasă a râului Neajlov. Apoi, în anul 1598 acesta face pace cu turcii, scrie ziarulunirea.ro.
La 28 octombrie 1599, la Șelimbăr, în preajma Sibiului, Mihai Viteazul l-a înfrânt pe noul principe al Transilvaniei, aliat turcilor, cardinalul Andrei Bathory. La câteva zile după aceasta nouă izbandă, Dieta convocata la Alba-Iulia l-a recunoscut pe Mihai Viteazul principe.
La începutul lunii mai 1600, Mihai Viteazul l-a alungat pe Ieremia Movilă, care era ostil domnitorului muntean, din Moldova.
În anul 1601, Mihai Viteazul reușește ceea ce istoricii numesc o „unire personală”. Din păcate, termenul de „unire” este un pic exagerat, fiindcă cele trei țări își păstrează instituțiile de dinainte: Dieta în Transilvania, sfaturile boierești în Moldova și Țara Românească și își păstrează legile, cutumele și procedurile fiecăreia în vigoare. Ba mai mult, Mihai Viteazul nu reușește să unească armatele celor trei Principate Române.
„Este o ocupație militară a lui. Nu a fost o unire. Au fost aduși toți (nr. locuitorii celor 3 provincii) sub aceeași ascultare, dar nu este o unire ‘în cuget și simțiri’. S-a văzut că era o chestie slab făcut, dat fiind că nu a durat. Granițele erau în continuare. Nimeni nu-l considera conducător al celor trei țări române”, a declarat Doctorul în istorie Andrei Pogăciaș într-o discuție cu jurnalistul Matei Udrea.
Acesta mai spune: „Atunci nu exista denumirea de România. Nu avem nicio dovadă a unei structuri politice unitare de pe vremea lui Mihai Viteazul”.
După înfăptuirea „Unirii”, marile puteri europene au început să fie deranjate de atitudinea politică și ambițiile lui Mihai Viteazul. Habsburgii își vedeau amenințate planurile de menținere a Transilvaniei în sfera lor de influență, Polonia nu dorea pierderea controlului asupra Moldovei, Imperiul Otoman nu accepta ideea renunțării la Țara Românească, iar uniunea personală a lui Mihai reprezenta o formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de forțe din regiune.
Domnitorul român a fost ucis la ordinul împăratului Rudolf al II-lea, de un detașament de mercenari în frunte cu ofițerul valon Jacques de Beauri. Mihai Viteazul a fost asasinat în august 1601, lângă Câmpia Turzii. Istoria îl consemnează ca un personaj care, pe bună dreptate, a schimbat cursul vieții în această regiune.
