„De fapt” sau „defapt”, cum se scrie corect?

Limba română ridică uneori dificultăți chiar și în rândul cetățenilor români. Gramatica este dificilă, iar unele cuvinte sau sintagme sunt folosite în mod greșit. În acestă categorie întâlnim și expresia „de fapt” pe care o vedem uneori scrisă „defapt”.

Unele persoane folosesc în scriere varianta „defapt” legat, însă nu aceasta este cea corectă. Provine din limba latină „de facto” care înseamnă „în realitate”, „în fapt”, „efectiv”.

Cum se scrie corect, „de fapt” sau „defapt”?

Din punct de vedere gramatical, sintagma „de fapt” este o locuțiune adjectivală sau adverbială și nu se scrie niciodată legat.

Exemple de propoziții folosind locuțiunea „de fapt”:

• Am venit, de fapt, să îți aduc ceva.
• Oare ce speră, de fapt, de la această situație?
• Conducătorii României sunt, de fapt, într-o mare dilemă.

Se separă de enunț prin virgulă atunci când „de fapt” are funcție de locuțiune adverbială și se află în interiorul frazei. Dacă este la începutul propoziției, virgula se pune după locuțiune, iar dacă este la sfârșit înainte de locuțiune.

De exemplu:

• Vreau să dovedesc, de fapt, că sunt nevinovat.
• De fapt, am vrut să plec ieri.
• Această persoană nu-mi prezintă nici un interes, de fapt.

Expresia din limba latină „de facto” este folosită cel mai des în domeniul juridic și înseamnă „în practică”, dar nu neapărat cu un temei legal. Opusul acestuia este „de jure” ceea ce înseamnă „reglementat prin lege”, „de drept”, scrie Libertatea.

Ce este locuțiunea?

Expresia este o construcție metaforică, care exprimă o idee cu sens figurat. În schimb, potrivit definiției din Dicționarul Explicativ al Limbii Române, locuţiunea este un grup de cuvinte cu înţeles propriu, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire.

Locuțiunile pot fi identificate cu ușurință deoarece sunt alcătuite din două sau mai multe cuvinte ce pot fi substituite de o anumită parte de vorbire.

Spre exemplu, în expresia „a se da jos” nu avem un verb „a se da” + un complement circumstanţial de loc „jos”, adică două unităţi gramaticale, ci numai o singură unitate gramaticală cu valoare de verb, care are înţeles de „a coborî”.

Foto: Depositphotos.com