De unde i s-a tras tristețea ce l-a ținut o viață pe Bacovia? Episodul neștiut!
George Bacovia nu a fost trist doar în scriitură, ci și în viața de zi cu zi. Versurile sale pline de patos și melancolie au trădat o viață extrem de dificilă, cu probleme existențiale, probleme de sănătate și pe alocuri cu căderi psihice. Totuși, se pare că în copilărie a fost un om normal, însă un episod mai puțin știut l-a făcut să devină atât de trist.
George Bacovia, unul dintre cei mai remarcabili poeți români din secolul al XX-lea, a rămas cunoscut pentru tematica sa melancolică și tonul său pesimist. Se pare că la vârsta de 13 ani a existat un declic. Tânărul George Andone Vasiliu (ulterior și-a luat numele de Bacovia) a rămas într-o noapte închis într-o biserică. Nu se știe dacă tânărul Bacovia și-a dorit să rămână în biserică sau a fost închis din greșeală. În orice caz, din acel moment, George Andone Vasiliu n-a mai fost același puști plin de viață.
Ulterior, George Andone Vasiliu a fost un copil bolnăvicios, iar acest lucru a influențat definitiv dezvoltarea și percepția sa despre viață. Viața socială reprezenta un chin pentru el și se ferea pe cât posibil de oameni.
Primele depresii, în liceu
În perioada liceului apar primele episoade de depresie. În acei ani, poetul scrie poemul „Liceu”. Acesta nu se ferește să numească instituția „cimitir al tinereții mele”.
„Anii de liceu nu mi-au părut prea fericiţi. Era prea multă asprime în şcoală şi prea puţină înţelegere”, avea să povestească ulterior poetul moldovean.
Odată ajuns în București, George Bacovia se înscrie la Facultatea de Drept pe care o termină cu greu. Acesta evită să socializeze prea mult și se retrage în scris. Abia în jurul vârstei de 30 de ani a înţeles că îi este menit să fie poet.
Agatha, salvarea lui Bacovia
În ciuda tristeții de care dădea dovadă, scriitorul reușește să o cucerească pe Agatha Grigorescu, o femeie mai tânără cu 14 ani ca el, care a trecut și ea prin momente dificile în viață.
Iubirea dintre Bacovia și Agatha a fost una specială, fiindcă s-a născut din suferință. Tipul plăpând și melancolic a înțeles durerea fetei care rămăsese orfană de mamă la numai 4 zile de la naştere și de tată la vârsta de 14 ani. Cei doi s-au întâlnit pentru prima dată când ea avea doar 21 de ani și visa să devină poetă, lucru care s-a întâmplat ani mai târziu. Agatha a fost fascinată de George, de ochii săi albaștri și de faptul că acesta abia își publicase primul volum de poezii, „Plumb”.
Relaţia dintre Bacovia şi Agatha a evoluat uşor de la prietenie la iubire, scriitorul având nevoie de 12 ani pentru a o cere de soție. Momentul nu a fost unul senzațional, însă a fost de ajuns pentru fata care s-a îndrăgostit iremediabil de poetul melancolic. Poate suna ciudat, însă, din tristețe și suferință ies de multe ori unele dintre cele mai importante creații ale umanității.
Înainte de a ajunge la fotograf Bacovia mă invită la bijutier. Am fost surprinsă. Nu înţelegeam de ce. “Să luăm nişte verighete”, spuse, ca şi cum ar fi fost vorba de ceva obişnuit. (…) În sufragerie se sărbătorește logodna, felicitări, câteva cupe de șampanie… A urmat o seară frumoasă. S-a dansat până după miezul nopții. Toți s-au antrenat. S-a cântat la vioară, s-au spus versuri. Bacovia glumea… am avut și verighetele, le-am pus fără nicio altă sărbătorire, avea să povestească Agatha Grigorescu câțiva ani mai târziu.
George Bacovia s-a căsătorit cu Agatha Grigorescu în data de 22 iunie 1928. Fratele poetului, care a fost martor, a ajuns în ultimul moment la Starea Civilă. Cununia religioasă a avut loc șase zile mai târziu, fiind unul dintre puținele momente în care poetul a fost văzut zâmbind și chiar fericit.