De unde provine cuvântul „mujdei”?
Cine nu a mâncat măcar o dată în viață un mujdei de usturoi? Este vorba despre sosul făcut din usturoi pisat care merge de minune cu preparatele tradiționale românești. Totuși, de unde provine cuvântul „mujdei” și care este originea sa?
La origine, usturoiul provine din Asia Centrală, fiind cultivat cu precădere în Japonia, China și alte regiuni din Orientul Îndepărtat. Totodată, usturoiul era consumat în cantități mari și de grecii antici, dar și de egipteni.
Istoriciul roman Dioscorides nota faptul că usturoiul era folosit de daci, strămoșii noștri, sub forma de mujdei (adică pisat și amestecat fie cu apă, fie cu oțet, fie cu vin), ca leac pentru indigestii, dureri de cap și stări gripale.
De unde provine substantivul „mujdei”?
În mod surprinzător, substantivul neutru „mujdei” provine din franțuzescul „mousse d’ail” care înseamnă spumă de usturoi. Totuși, „mousse d’ail” este un sos mai pretențios, fiind preparat cu mult unt și crème fraîche.
De ce se spune „cățel” de usturoi? Care e legătura legumei cu animalul?
Expresia „cățel de usturoi” are oarecum legătură cu „pui de usturoi”. Verbul „cateli” (var. catela) din care a derivat cățelul (de usturoi) înseamnă a fi în călduri, mai ales atunci când se face referire la animale. Totuși, când vine vorba despre plante, verbul înseamnă „a da lăstari” din plantele cu bulb, fix așa cum este și usturoiul.
Ce mâncau românii acum câteva secole?
În limba română, căpățâna de usturoi (da, și aceasta este o expresie destul de neinspirată) este formată din mai mulți bulbi denumiți, în mod popular și „căței” de usturoi. Spre amuzamentul unora, mai există o variantă despre numele cu pricina. Se pare că bulbul de usturoi mai este denumit cățel pentru că ține la distanță „dușmanii” cu mirosul pe care îl emană.
Ce mâncau oamenii acum 5.000 de ani? Ce s-a găsit în stomacul lui Ötzi, Omul Ghețurilor?
Foto: Pexels.com