De unde vine expresia „teoria chibritului”?

„Teoria chibritului” este o expresie autohtonă și face referire la o situație sau un eveniment în care se vorbește fără rost. Aceasta, ca și celelalte expresii și proverbe, îmbogățește limba română și îi dă un strop de sare și piper. Dar, cum a apărut expresia „teoria chibritului”?

De unde vine expresia „teoria chibritului”?

„Teoria chibritului” este o expresie care tratează o situație cu superficialitate, în zeflemea și își are rădăcina în cultura românească. Cu alte cuvinte, această sintagmă poate fi tradusă prin vorbe goale și fapte puține.

Dacă sensul este cunoscut de mai toată lumea, originea acesteia este mai puțin știută. Mircea Vulcănescu, filosof și sociolog din secolul trecut a fost cel care a explicat sintagma în cartea intitulată „Nae Ionescu. Aşa cum l-am cunoscut”. Autorul povestește, în publicație, diverse episoade trăite cu filozoful Nae Ionescu, printre care și o scenă în care este utilizată „teoria chibritului”.

Trebuie specificat că Nae Ionescu a fost mentor pentru multe personalități ale culturii românești, precum Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Petre Tuţea și mulți alții, iar pentru gândirea liberală operele sale au fost interzise în perioada comunismului.

Această expresie a fost folosită pentru prima dată de Nae Ionescu în timpul unei dezbateri despre individualism. Totodată, discuția a făcut referire și la lupta individului cu statul, care la acea vreme era copleșitoare. Evenimentul s-a petrecut în anul 1925, iar filozoful a vorbit minute în șir fără să spună nimic cu adevărat important.

Potrivit evenimentelor prezentate de Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu a început să vorbească despre individualism, luând o față serioasă în timp ce deschidea o cutie cu chibrituri de pe masă.

Ce e un individ? Iată, cutia asta de chibrituri. Dacă luăm din ea un singur chibrit, de pildă…. Şi a continuat, serios, teoretizarea despre chibrit, în hazul, abia stăpânit, al auditorului […]

Această cutie de chibrit – a continuat Nae Ionescu – are 4 părți: partea din stânga, partea din dreapta, partea de jos, partea de sus. Înăuntrul chibritului se află… 1… 2… 3… 4… 5… 6… 50 de bețe de chibrit. Chibritul are trei părți, partea de sus, partea de mijloc și partea de jos. Partea de sus a chibritului are la rândul ei trei părți: partea de sus a părții de sus, partea de mijloc a părții de sus și partea de jos a părții de sus. Partea de mijloc a chibritului are și ea trei părți: partea de sus a părții de mijloc, partea de mijloc a părții de mijloc, partea de jos a părții de mijloc, partea de jos are si ea partea de sus a părții de jos, partea de mijloc a părții de jos si partea de jos a părții de jos a chibritului, a povestit Mircea Vulcănescu în cartea sa.

Nichita Stănescu îl urmează pe Nae Ionescu

Câțiva ani mai târziu, Nichita Stănescu a publicat poezia „Pușca”, în care îl copiază pe Nae Ionescu, dorind să evidențieze o realitate ieșită din rațiunea timpului. În felul acesta, autorul a dorit să arate cum sensul lucrurilor era denaturat și impus cu forța în perioada comunismului.

Puşca este alcătuită din trei părţi: partea de sus,/ partea de mijloc,/ şi partea de jos./ Partea de sus este compusă din:/ partea de sus a părţii de sus/ partea de mijloc a părţii de sus şi/ partea de jos a părţii de sus./ Partea de mijloc este compusă din:/ partea de sus a părţii de mijloc/ partea de mijloc a părţii de mijloc şi/ partea de jos a părţii de mijloc./ Partea de jos este compusă din:/ partea de sus a părţii de jos/ partea de mijloc a părţii de jos şi/ partea de jos a părţii de jos. Foc! – Nichita Stănescu, poezia „Puşca”.

Foto: Pexels.com