În zilele noastre a avea o meserie este un motiv de mândrie, de validare a cunoștințelor dobândite în urma unor studii indiferent de situația financiară. În trecut, oamenii cu meserii erau, de fapt, pătura săracă a societății, asta din cauza etimologiei cuvântului „meserie”.
Limba română a început să se formeze la începutul secolului al II-lea când romanii au cucerit teritoriul Daciei, situat în teritoriul care avea să devină ulterior România. Cultura și limba romană au influențat comunitatea dacică, care în cele din urmă a început să folosească latina vulgară ca limbă.
Încă nu este clar cum limba română și majoritatea rădăcinilor sale latine au supraviețuit într-un teritoriu invadat și ocupat de populații slave și uralice precum maghiarii, turcii și bulgarii. Cu toate acestea, influențele romane și latine au fost atât de puternice încât populațiile slave au reușit doar să afecteze, nu să transforme limba.
Dacă un străin își dorește să învețe limba română ar putea întâmpina dificultăți cu gramatica. Acest lucru se datorează în principal influențelor sale macedonene, bulgare, albaneze și sârbe, precum și faptului că vocabularul a fost dezvoltat departe de celelalte limbi romanice.
Unul dintre cuvintele moștenite din limba latină este „meserie”. Potrivit dexonline, meseria este o profesie sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică.
Cu toate acestea, „meserie” provine din latinescul „miser” și înseamnă „om sărăc”. În trecut, cei care aveau meserii erau doar oamenii săraci, dintr-o clasă socială inferioară. Cei care ocupau funcții administrative nu se numeau persoane cu meserii.
Foto: Depositphotos.com