Lucian Blaga a fost unul dintre cei mai apreciați scriitori și filosofi români. Pe cât a fost talentat, pe atât a fost uitat de către români. Iar cel mai elocvent exemplu este faptul că nimeni nu a ținut cont de dorința testamentară a poetului, exprimă în lucrarea „Luntrea lui Caron”.
Blaga a fost un geniu. Născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei.
Tânărul Blaga a debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în Românul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). De-a lungul vieții, acesta a fost filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Blaga s-a stins la vârsta de 65 de ani.
Lucian Blaga și-a dorit ca de la mormantul său din cimitirul Lancrămului (satul său natal) să se vadă Râpele Roșii. Lucru de care s-a ținut cont din 1961, anul decesului, și până în Guvernarea Năstase când s-a luat decizia construirii unei săli de sport în apropiere. Sala a devenit funcțională câțiva ani mai târziu.
Oricine ajunge să viziteze mormântul lui Blaga poate vedea o imagine de-a dreptul hidoasă: o sală de sport a fost construită la 10-15 metri de locul unde a fost înhumat unul dintre cei mai mari români.
Dorli Blaga, fiica poetului care a murit în 2021, s-a arătat indignată de decizia autorităților române de la vremea respectivă. „A fost o profanare a cimitirului. A cimitirului si, sigur, a memoriei lui Blaga, care si-a ales singur locul si chiar si directia de asezare a mormantului, cu vedere spre Rapele Rosii. In romanul Luntrea lui Caron, el își prefigurează propria înmormantare acolo”, a declarat Dorli Blaga.
Întrebată dacă există un testament al tătălui său unde să specifice acest lucru negru pe alb, intelectuala spunea: „Asa a dorit el să fie inmormantat si acest lucru l-a comunicat întregii familii, iar textul din romanul „Luntrea lui Caron” poate fi considerat un testament”. Dorli Blaga a murit pe 16 noiembrie 2021 la vârsta de 91 de ani.
În ciuda memoriilor si protestelor a peste 250 de oameni de cultura din România si din străinatate, sala a fost inaugurată, Blaga a fost ignorat. Iar felul în care noi, ca nație, am tratat dorința lui Blaga nu spune nimic despre acesta, ci spune totul despre noi.
Pe 1 decembrie 2006 a fost pusă în circulație de către Banca Națională a României bancnota de 200 de lei. Pe avers se regăsește portretul poetului Lucian Blaga (1895-1961) dar și o carte deschisă la fila cu poemele Autoportret şi 9 mai 1895. Întrucât acestea sunt destul de mici pot fi cu greu citite de către cei care au ținut măcar o dată în mână o bancnotă de 200 de lei. Pe reversul bancnotei se află statuia Gânditorului de la Hamangia. Shtiu.ro vă prezintă cele două capodopere semnate de Blaga:
Autoportret
Lucian Blaga e mut ca o lebădă.
În patria sa
zăpada făpturii ține loc de cuvînt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
și până la cele din urma hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa,
din care curcubeul,
își bea frumusețea și neființa.
9 mai 1895
Sat al meu, ce porți în nume
sunetele lacrimei,
la chemări adânci de mume
în cea noapte te-am ales
ca prag de lume
și poteca patimei.Spre tine cine m-a-ndrumat
din străfund de veac,
în tine cine m-a chemat
fie binecuvântat,
sat de lacrimi fără leac.
Foto: matricea.ro
