Henri Coandă a fost unul dintre cei mai mari ingineri pe care i-a dat vreodată România. Acesta a fost fizician, inventator și descoperitor al efectului care îi poartă numele. Totuși, puțini sunt cei care știu că Henri Coandă a ales să fie, la un moment dat, consilierul lui Nicolae Ceaușescu, dictatorul României.
Henri Coandă s-a născut în 1886 și a fost fiul generalului Constantin Coandă, prim-ministru al României în anul 1918. Acesta a fost pasionat întreaga viață de probleme tehnice și mai ales de tehnica aviaticii. Astfel că, între 1907 și 1908 a urmat cursurile universitare la Institutul tehnic Montefiore din Liege, Belgia.
Câțiva ani mai târziu acesta se înscrie în Franța la Școala superioară de aeronautică și construcții. Între 1911-1914 Henri Coandă a lucrat ca director tehnic la Uzinele de aviație din Bristol, Anglia și a construit avioane cu elice de mare performanță, de concepție proprie.
În anul 1934, Coandă obține un brevet de invenție francez pentru „Procedeu și dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid”, care se referă la fenomenul numit astăzi „Efectul Coandă”, constând în devierea unui jet de fluid care curge de-a lungul unui perete convex. Această descoperire l-a condus la importante cercetări aplicative privind hipersustentația aerodinelor, realizarea unor atenuatoare de sunet și altele.
În anul 1965, Nicolae Ceaușescu hotărăște reînființarea industriei aeronautice românești. Astfel, dictatorul se gândește la Coandă care, în anul 1967 vine la București la o discuție cu Ceaușescu.
Pe data de 21 iunie 1967 Henri Coandă a venit în România pentru a participa la lucrările Simpozionului Internațional ”Efectul Coandă și unele aplicații speciale ale aerohidrodinamicii”. Evenimentul cu pricina fusese organizat de Academia Română.
Vizita lui Coandă în România s-a dovedit un real succes pentru regimul comunist și mai ales pentru Nicolae Ceaușescu întrucât savantul a acceptat postul de consilier special al lui Ceaușescu și a promis că va sprijini relansarea industriei aeronautice românești. În anul 1969, Henri Coandă se mută definitiv în România, unde este numit director al Institutului de creaţie ştiinţifică şi tehnică (INCREST).
În anul 1970, Nicolae Ceaușescu, dându-și seama că metroul este destul de scump și pe viitor va deveni neîncăpător, le-a cerut savanților o alternativă ieftină la metrou. „Vreau ceva la fel de eficient ca metroul, dar mai ieftin”, i-ar fi spus Coandă lui Ceaușescu. Astfel, Henri Coandă a proiectat un tren care circula în conducte și atingea viteze record pe baza diferenţei de presiune atmosferică. Din păcate, savantul se stinge din viață în 1972, dar proiectul este continuat de discipolii lui Coandă.
Proiectul prinde contur și în anul 1974, în vecinătatea localităţii Măneciu, oamenii de știință reușesc prin conducte, pe baza diferenței de presiune atmosferică, să transporte mărfuri pe o distanță de 300 de metri. Era vorba despre piatră extrasă din albia râului Teleajăn. Baza a fost construită era într-o pădure, departe de ochii curioșilor. Pentru transportul de persoane, inginerii români au realizat o conductă lungă de 1.600 de metri.
Totuși, în mod hilar, Ceaușescu s-a răzgândit și a preferat să folosească invenția doar pentru transportul de marfă și nu pentru cel de persoane. Dictatorul, sfătuit de anumite persoane, a considerat că este mai indicat să nu întrerupă lucrările la metrou. „Eu în așa ceva nu m-aș urca!”, ar fi spus liderul României. Invenţia lui Coandă a fost aplicată pe distanţe mici la două unităţi miniere de stat, la Baia Mare şi Caraorman, pentru transportul materiilor prime de la cariere către uzine.
