E adevărat că Ion Creangă a avut un copil cu o călugăriță?
Ion Creangă, unul dintre cei mai mari scriitori români, nu a fost nici pe departe un sfânt. Moldoveanului i-a plăcut viața și a fost din cale afară de iubăreț. Marele povestitor avea o pasiune ieșită din comun pentru… călugărițe.
Se spune că pe vremea când practica preoția, Ion Creangă (1837-1889) avea o atracție pentru călugărițe și nu de puțin ori Creangă a avut în patul său femei ce locuiau și își duceau viața pe la mănăstirile din Moldova.
”Că diaconul Creangă s-ar fi dus pe la mănăstiri în scop de petrecere şi că ar fi putut avea chiar şi unele legături sentimentale, fiind atunci un tânăr plăcut la vedere, este un lucru ce poate n-a fost, dar care n-ar fi de mirare”, scria criticul George Călinescu.
Creangă a avut un copil cu o călugăriță
La un moment dat, dintr-o astfel de aventură, s-ar fi născut și un copil. George Călinescu afirmă că scriitorul a avut o relaţie extraconjugală cu o maică, Evlampia, care i-ar fi născut lui Creangă un copil, pe Valeriu. Din păcate, băiatul ar fi murit la doar 15 ani.
Totuși, una dintre marile sale iubiri a fost maica Evghenia, o tânără extrem de atrăgătoare.
„Anecdota spune că, nu mult după hirotonisire, Creangă şi cu Ienăchescu au plecat să dea singuri, fără diaconiţe, o raită pe la mănăstiri şi că, într-una dintre ele, Creangă cunoscu o tânără maică Evghenia, de neam boieresc, frumoasă, sprinţară şi foarte bogată, cu care tânărul diacon ar fi având cândva oarecare legături”, notează cu subiect și predicat George Călinescu în lucrarea ”Viaţa şi opera lui Ion Creangă”.
Creangă însemna casele amantelor
Scriitorul originar din Humulești avea straniul obicei de a însemna casele amantelor sau ale femeilor care-i mai făceau cu ochiul. De ce? Creangă era sigur că va nimeri la ele și data viitoare după vreo petrecere bahică la Bolta Rece. În fond, alcoolul și orientarea în spațiu nu sunt cei mai buni prieteni.
George Călinescu a povestit cum, la un moment dat, obiceiul lui Creangă a dat greș.
„ (…) Ion Creangă şi cu Ienăchescu ar fi zărit la Piatra sau la Iaşi o evreică frumoasă în uşa unei dughene şi că Creangă ar fi invitat pe Ienăchescu să pună un semn pentru regăsirea fetei. Semnul pus şi evreica nu mai fu găsită, fiindcă semnul lui Ienăchescu, batjocorit de Creangă cu expresia ‘popă’, fusese un câine”, scria amuzat George Călinescu.