E adevărat că la Cernobîl au fost de 100 de ori mai multe radiații decât la bombele de la Nagasaki și Hiroshima?

Explozia de la Cernobîl este un eveniment care a schimbat cursul omenirii. În rău. Pe data de 26 aprilie 1986, Reactorul 4 de la centrala nucleară din Cernobîl, Ucraina, a explodat cauzând „cel mai mare dezastru ecologic din istoria umanității”. Povestea de la Cernobîl a fost readusă în atenție de către producătorii HBO care au lansat o miniserie de 5 episoade intitulată Chernobyl. Aceasta scoate în evidență ce s-a întâmplat, de fapt, în 1986 și ce sacrificii omenești s-au făcut pentru ca Europa să fie salvată de la pieire.

Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki din 1945 au constat în două atacuri nucleare, implicând aruncarea a două bombe atomice produse de Statele Unite ale Americii. Bombele au foat lansate la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, asupra a două orașe din Japonia, Hiroshima și Nagasaki. 140.000 de persoane au murit la Hiroshima și alte 74.000 la Nagasaki. Alte sute de mii de oameni au murit în anii ce au urmat, din pricina radiațiilor. Totuși, în cazul exploziei de la Cernobîl au fost de cel puțin 100 de ori mai multe radiații decât de la bombele de la Nagasaki și Hiroshima. Conform specialiștilor, accidentul de la Cernobîl a injectat în atmosfera terestră de 400 de ori mai mult material radioactiv decât cel de la Fukushima, din Japonia.

Accidentul nuclear de la Cernobîl

Este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Deși accidentul s-a produs la granița dintre Ucraina și Belarus, suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic afectate de radiații. Norul de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord.

Oamenii din Prîpeat, orașul cel mai apropiat de Cernobîl, au fost evacuați la două zile după dezastru. Până atunci, mulți dintre ei fuseseră deja expuși unui nivel înalt de radiații.

Cum a fost România afectată de „radiații”?

Ca urmare a accidentului de la Cernobîl, expunerea individuală a populației în România a crescut temporar de la 2,93 mSv pe an, în 1985, la 4,17 mSv pe an, în 1986. Populaţia a aflat cu întârziere despre ce s-a întâmplat la Cernobîl. După data de 2 mai 1986, oamenilor le era recomandat să spele bine fructele şi legumele sau să evite ieşirile copiilor în spaţii largi. În școli a fost demarată o campanie prin care elevilor li s-a administrat o doză de iod care era „antidotul” radiațiilor. Nu se știe câte persoane au murit în România din pricina radiațiilor de la Cernobîl.

E adevărat că în România există un sat unde localnicii ajung doar cu scara?

Din păcate, industria nucleară și guvernele susținătoare din Ucraina, Rusia și Belarus cheltuiesc miliarde pe alte proiecte nucleare, ignorându-și responsabilitatea față de supraviețuitorii de la Cernobîl. Sute de mii de oameni s-au oferit voluntari (lichidatori) pentru a ajuta stingerea incendiului din interiorul reactorului și la minimalizarea pagubelor provocate de radiații. 97% din lichidatori au fost bărbați, 3% au fost femei. Din cei 700.000 de lichidatori, doar 284.000 au înregistrări oficiale ale dozei de radiații pe care au primit-o.