Cine spune că știm să ne apreciem valorile? Iar povestea lui Samoilă Mârza, cel supranumit „fotograful Unirii” vorbește de la sine despre felul în care ne tratăm semenii. Căci, în loc să fie celebru, fotograful Marii Uniri de la 1918 a murit sărac și uitat de semeni.
Pe data de 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, s-a realizat în mod oficial unirea Transilvaniei, Banatului, Maramureșului și Crișanei cu țara mamă România. Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a fost convocată de către Marele Sfat Național Român, prin Consiliul Național Român Central de la Arad, la care au participat 1228 de deputați. Peste 100.000 de oameni au participat la eveniment și un singur fotograf: Samoilă Mârza,
Samoilă Mârza era originar din satul Galatiu aflat la 11 kilometri de Alba Iulia. Tânărul lucrase în serviciul topografic şi fotografic al armatei austro-ungare în Primul Război Mondial. La acea vreme, Samoilă Mârza avea 32 de ani și își cumpărase aparatul după ce vânduse doi boi. Pentru că nu deținea permis să intre în Sala Unirii, Samoilă Mârza nu a putut face poze din interior. Totuși, s-au păstrat cinci fotografii: trei cu mulţimile venite la Marea Adunare Naţională şi două imagini cu tribunele oficiale.
Cu toate că fotografiile sale au făcut înconjurul lumii, Samoilă Mârza și-a trăit restul vieții în sărăcie.
„Din când în când auzeam de departe, hodorogind pe uliţă, o bicicletă bătrână şi-n curând apărea la noi fotograful Samoilă Mârza, fotograful Unirii de la 1 Decembrie 1918, (…). Ajunsese rău din punct de vedere material, odată cu decăderea meseriei de fotograf. Din „furnizor al curţii regale”, după ce înainte a avut aceeaşi calitate ca fotograf al curţii imperiale din Viena, a ajuns să-şi caute el clienţii pentru fotografiat. Cât a mai fost în putere se ducea să mai fotografieze nunţile, botezurile şi înmormântările din satele cele mai îndepărtate ale judeţului. Când n-a mai putut, s-a resemnat în sărăcia lui, se împăcase cu soarta, era blând, trăind în apropierea lui Dumnezeu. Din ce-i mai rămăsese alcătuise albume de fotografii ale Unirii, pe care le-a dăruit multor oameni politici, ultimul lui Nicolae Ceauşescu atunci când a fost la Alba-Iulia. Se pare că unii i-au mulţumit, ultimul nu a schiţat un gest de acest fel, dar la faptul că acest om are sau nu ce mânca nu s-a gândit niciunul“, scrie Ion Gavrilă Ogoranu în cartea „Brazii se frâng dar nu se îndoiesc“.
De ce moneda românească se numește „leu”? De unde vine denumirea de „leu”?
Autorul descrie și felul tragic în care a sfârșit Samoilă Mârza. „După un timp, n-a mai venit pe la noi. Soţia a întrebat de el, dar nu ştia nimeni ce-a făcut; apoi am aflat că a fost găsit într-o burdă rece (casă dărăpănată), mort cine ştie de când. După moartea lui, şi după ce geniul Carpaţilor ne-a redat istori», fotografiile lui Samoilă Mârza au început să aibă trecere, intrând şi în manualele şcolare. Careva a scos chiar o broşură despre viaţa şi activitatea lui. Dar n-a ştiut sau i-a fost ruşine să scrie că cel care a imortalizat pe vecie Marea Unire de la Alba-Iulia a răbdat mizerie şi a murit de foame”.
