Una dintre cele mai bune voci feminine mioritice a fost, cu siguranță Maria Tănase. Considerată un etalon al muzicii populare românești, în perioada în care a trăit, vocea Mariei Tănase a încântat milioane de români. Viața artistei s-a terminat, oarecum brusc, la doar 49 de ani. Până atunci, Maria Tănase a dovedit că a fost un artist complet, apreciată atât în plan intern cât și extern.
La vârsta de 17 ani Maria Tănase a fost descoperită de regizorul Sandu Eliad într-un birt, unde era atât casieriţă cât şi cântăreaţă. Acesta a fost cel care a îndrumat-o să urmeze o carieră artistică, fiind impresionat de calitățile sale vocale. Tânăra Maria i-a urmat sfatul și a devenit una dintre cele mai iubite și apreciate cântărețe din România.
Cu toate că spre sfârșitul anilor 1940 legionarii i-au interzis să mai cânte, sub pretextul că distruge folclorul tradițional românesc, viața artistei a continuat și după ce comuniștii au ajuns la putere, iar cariera artistică a cunoscut un salt fulminant.
În plan extern, Maria Tănase a fost numită cetățean de onoare de către președintele Turciei, iar pe meleagurile naționale artista a fost agentă de legătură și influență a Serviciului Special de Informații (SSI), condus de Eugen Cristescu.
Maria Tănase a fost iubită și apreciată de toată lumea și a avut mulți pretendenți, însă artista l-a ales ca soț pe juristul Clery Sachelarie (Clearch Raul Victor Pappadopulo-Sachelarie).
În primăvara anului 1963, „Pasărea măiastră”, cum a fost numită de Nicolae Iorga, a aflat că suferă de cancer la plămâni. Aceasta a încetat din viață la Spitalul Fundeni, în 22 iunie 1963, la ora 14:10. Înainte de momentul fatidic, Maria Tănase a reușit să scrie pe o foaie câteva rânduri, care au rămas în istorie impresionând o lume întreagă. Textul i-a fost adresat soțului ei și surprinde perfect regretul de a părăsi această lume mult prea devreme.
Îţi scriu acum, tătuţă, scrisoarea cea mai adevărată pe care am crezut vreodată că am s-o pot scrie. Te rog să mă ierţi de tot, dacă poţi, de tot ce ţi-am putut pricinui. Caută-mă, caută mângâierile mele. Ele n-au murit şi niciodată să nu le socoteşti moarte. Caută-mi ochii. Ei nu te-au minţit niciodată. Caută-mi sufletul. Căci, dezlipit de carne, nu te va uita niciodată.
Prinde-mi din aer vorbele, căci nimeni nu le va recunoaşte. Culege-mi visele, pe care le-am croit lângă tine, şi împarte-le oamenilor, căci au fost curate şi rare. Te voi aştepta, tătuţă, oricât ţi-o place ţie să trăieşti. Voi găsi atâtea flori pe-acolo că nu ştiu dacă-mi va ajunge timpul, până vei veni, să ţi le cos, să fie cum am visat să-ţi fie viaţa. Eu am să plec, şi-ţi mulţumesc pentru viaţa noastră.
Iar vouă, cele 49 de frunze verzi din primavară și galbene în toamnă pe care mi-am plimbat anii, vă las câte o lacrimă de emoție: Adio, frunză verde, frunză galbenă, tu mă saltă, tu mă leagană…
Autoritățile române au declarat doliu național ziua în care a fost condusă pe ultimul drum Maria Tănase. La înmormântarea artistei au participat peste un milion de oameni.
Foto: Wikipedia.org
