Astăzi, România se află la coada Europei când vine vorba despre infrastructură. Totuși, au fost perioade în care în România se dădea tonul în materie de construcții. De exemplu, în anul 1895, pe teritoriul României se putea circula pe cel mai lung și mai măreț pod din Europa.
România a avut, de-a lungul timpului, tot felul de personalități care au marcat perioada în care au trăit prin faptele lor. Unul dintre aceste personaje a fost Anghel I. Saligny. De-a lungul carierei, acesta a fost academician, inginer constructor, ministru și pedagog român.
Punctul culminant al carierei lui Anghel Saligny a avut loc în anul 1895, când a fost inaugurat podul de la Cernavodă. Cinci ani a durat construcția podului care a avut drept scop realizarea legăturii feroviare între București și Constanța.
Începerea lucrărilor a avut loc pe data de 26 noiembrie 1890. După ce Guvernul României a analizat mai multe proiecte internaționale a decis ca de construcția podului să se ocupe Anghel Saligny, care era cunoscut drept unul dintre cei mai buni ingineri din lume în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat.
La acel moment, Anghel Saligny avea 34 de ani și la inaugurarea podului a fost atât de sigur pe creația sa încât a stat pe o șalupă sub el, fiind sigur că nu se va prăbuși când va fi testat. Așadar, în anul 1895, în prezența lui Carol I două trenuri au traversat podul pentru a verifica dacă sunt probleme sau nu. Primul a avut 60 de km la oră și 15 vagoane după el, iar cel de-al doilea a mers cu 80 de km pe oră.
La vremea respectivă, podul era cel mai lung din Europa și costase 35 de milioane de lei aur. Construcția a fost realizată la 30 de metri deasupra Dunării, pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai înalte catarge. La inaugurarea construcției, Carol I a bătut simbolic ultimul nit, care era de argint.
După ce a fost inaugurat, podul de la Cernavodă era al treilea din lume ca lungime. O construcție impresionată pentru acea vreme, care a scos în evidență geniul ingineresc al lui Anghel Saligny. Inițial, construcția a primit numele de Podul Regele Carol I, dar a fost redenumit ulterior: Podul Anghel Saligny.
Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri și alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se află la 30 m peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. Podul peste Borcea cuprinde 3 deschideri de câte 140 metri și un viaduct cu 11 deschideri a 50 metri. În Insula Borcea, care în acea vreme constituia o baltă, pe care o traversa un tronson de 14 km al căii ferate, s-a mai realizat un viaduct de 34 deschideri a 42 metri. Cu rampele de acces, cei 4087,95 metri de poduri formau, la acea vreme, cel mai lung complex de poduri construit în România și al treilea ca lungime din lume. Deschiderea centrală de 190 m era cea mai mare din Europa continentală, potrivit Wikipedia.org.
În timpul Primului Război Mondial, podul a suferit importante avarii din cauza minelor puse de trupele române pentru a bloca avansarea inamicilor. În anul 1921, autoritățile române au decis reconstrucția podului, care a fost folosit până în anul 1987 când a fost realizat unul nou. Podul este înscris în Lista Monumentelor Istorice sub denumirea Podul Carol I cu statuile „Dorobanții”.
Foto: Wikipedia.org
