Palestina nu și-a obținut independența în sensul tradițional al cuvântului ca stat suveran. În schimb, regiunea și teritoriile care alcătuiesc Palestina au fost marcate de conflicte și controverse legate de suveranitate și autodeterminare.
Proclamarea independenței Israelului a avut loc pe 14 mai 1948, iar acest eveniment a fost urmat de războiul arabo-israelian din 1948-1949. Ca urmare, teritoriile palestiniene au fost divizate, cu Fâșia Gaza fiind administrată de Egipt, iar Cisiordania fiind administrată de Iordania. Aceste teritorii au rămas sub controlul acestor state până în 1967. În 1967, în urma Războiului de Șase Zile, Israelul a ocupat Fâșia Gaza și Cisiordania, precum și Ierusalimul de Est. Acesta a fost un moment crucial în istoria recentă a conflictului israelo-palestinian.
În 1988, Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) a proclamat statul Palestina și a obținut recunoașterea internațională treptată a acestei entități. Cu toate acestea, statutul de stat independent și suveran al Palestinei a fost și continuă să fie subiectul negocierilor și al conflictului, deoarece Israelul și Palestina încă nu au ajuns la un acord final privind statutul și granițele viitorului stat palestinian. Această chestiune rămâne una dintre cele mai controversate și complicate probleme din Orientul Mijlociu.
Mărimea exactă a Palestinei poate varia în funcție de definirea precisă a granițelor, dar pentru a oferi o idee generală, iată cât de mare este teritoriul Palestinei în cadrul limitelor convenționale:
Cisiordania: Cisiordania este una dintre cele două principale teritorii palestiniene și se întinde pe o suprafață de aproximativ 5.640 de kilometri pătrați. Această regiune este situată în partea de vest a Iordaniei și este în mare parte muntoasă.
Fâșia Gaza: Fâșia Gaza este cealaltă mare zonă a Palestinei și este situată la vest de Cisiordania, pe coasta Mediteranei. Suprafața Fâșiei Gaza este de aproximativ 365 de kilometri pătrați, iar teritoriul este dens populat.
Ierusalimul de Est: Ierusalimul de Est, care include Orașul Vechi, este considerat parte din teritoriul palestinian și are o suprafață de aproximativ 70 de kilometri pătrați.
În total, aceste teritorii palestiniene au o suprafață de aproximativ 6.075 de kilometri pătrați. Este important de menționat că aceste cifre pot varia în funcție de sursele de date și de definițiile precise ale granițelor, iar problema teritorială rămâne una dintre cele mai disputate aspecte în conflictul israelo-palestinian.
Conflictul israelo-palestinian este un război îndelungat și complex care a evoluat pe parcursul mai multor decenii și are rădăcini istorice și politice profunde. Nu există o dată exactă de început a acestei lupte, dar pot fi identificate câteva etape și evenimente importante care au contribuit la intensificarea și cristalizarea conflictului:
Mandatul britanic asupra Palestinei (1920-1948): După Primul Război Mondial, Liga Națiunilor a acordat Marii Britanii un mandat pentru administrarea Palestinei. În această perioadă, tensiunile dintre comunitățile evreiești și arabe au crescut, pe măsură ce numărul imigranților evrei, în creștere, a generat conflicte teritoriale și politice.
Planul de partaj ONU (1947): În 1947, Organizația Națiunilor Unite a adoptat un plan de partaj care prevedea împărțirea Palestinei în două state – unul evreiesc și unul arab, cu Ierusalimul sub administrație internațională. Planul a fost acceptat de comunitatea evreiască, dar respins de liderii arabi palestinieni.
Proclamarea independenței Israelului (1948): Pe 14 mai 1948, David Ben-Gurion a proclamat independența statului Israel, ceea ce a dus la războiul arabo-israelian din 1948-1949. Acest conflict a determinat exodul unui număr semnificativ de palestinieni și a dus la schimbarea granițelor în regiune.
Ocupația israeliană (1967): În urma Războiului de Șase Zile din 1967, Israelul a ocupat teritorii palestiniene, inclusiv Cisiordania, Fâșia Gaza și Ierusalimul de Est. Această ocupație a avut consecințe semnificative asupra conflictului și a generat tensiuni crescânde.
Procesul de pace și Acordurile de la Oslo (1990-1993): În deceniile care au urmat, au avut loc negocieri și inițiative de pace, inclusiv Acordurile de la Oslo din 1993, care au creat Autoritatea Palestiniană și au deschis calea pentru o soluție pașnică la conflict. Cu toate acestea, procesul de pace s-a încheiat cu eșecuri și a dus la mai multe runde de violențe.
În ansamblu, conflictul israelo-palestinian este caracterizat de rivalități etnice, teritoriale, religioase și politice complicate și este unul dintre cele mai lungi și mai complexe conflicte din lume. Este important de menționat că această descriere oferă doar o imagine generală a conflictului și că există multe aspecte și evenimente specifice care au contribuit la evoluția sa complexă.
Recunoașterea statului Palestina ca entitate independentă și suverană a fost subiectul unor decizii politice și diplomatice la nivel mondial. Totuși, trebuie să menționăm că recunoașterea palestiniană ca stat variază în funcție de context și de poziția politică a fiecărei țări.
Statele membre ale Organizației Națiunilor Unite (ONU): Până în septembrie 2021, un număr mare de state membre ale ONU au recunoscut statul Palestina. Țara este membră a ONU și a obținut statutul de stat observator non-membru în 2012.
Statele membre ale Ligii Statelor Arabe: Majoritatea statelor membre ale Ligii Statelor Arabe recunosc Palestina ca stat independent.
Statele membre ale Uniunii Africane: Mulți membri ai Uniunii Africane au recunoscut, de asemenea, statul Palestina.
Alte țări și entități: În afara ONU, alte țări și entități au recunoscut statul Palestina, inclusiv Rusia, China, India, Brazilia, Argentina și o serie de țări din Europa, cum ar fi Suedia, Norvegia, și mai multe state membre ale Uniunii Europene care au recunoscut Palestina sau au acordat un statut de observator la aceasta.
Este important să subliniem că recunoașterea statului Palestina nu implică neapărat recunoașterea tuturor teritoriilor și granițelor revendicate de Palestina. Acest aspect rămâne subiectul negocierilor și al disputei cu Israelul în cadrul procesului de pace israelo-palestinian. Starea recunoscută de majoritatea țărilor este în Cisiordania și Fâșia Gaza, cu Ierusalimul de Est ca capitală propusă a statului palestinian.
Foto: Wikipedia.org și Depositphotos.com
