Comunismul a fost o pată neagră pe istoria României și a statelor din estul Europei. Cu toate acestea, mulți afirmă că a existat și o parte bună: țara avea o industrie înfloritoare. Uzinele de camioane din Brașov au făcut față cu brio concurenței, reușind la vremea respectivă să cucerească piețe din întreaga lume. Reprezentanții fabricilor au înțeles că trebuie să se adapteze realităților existente și că este nevoie de tehnologie de ultimă oră pentru a satisface cerințele și nevoile clienților.
În perioada interbelică, industria din România se afla pe o pantă ascendentă, iar în 1936, Romloc – Fabrica de Locomotive și Vagoane a fuzionat cu Uzina Astra, prima fabrică de vagoane şi motoare. Totul a fost regândit pentru a face față concurenței din vestul Europei, astfel că patru ani mai târziu și-a schimbat denumirea în Societatea Astra-Fabrica Română de Vagoane, Motoare, Armament şi Muniţiuni.
După venirea comuniștilor la putere, fabrica fost denumită, Steagul Roșu, având loc multiple îmbunătățiri. Începând cu anul 1954 linia tehnologică modernizată a permis lucrarea la primul camion românesc, SR-101. Conducerea politică a țării respecta cu sfințenie ceea ce se hotăra la Moscova. Drept urmare, Iosif Vissarionovici Stalin a decis ca la fabrica de la Brașov sa fie produse autocamioane ZiS-150. În mod surprinzător, liderii noștri au decis că avem nevoie de un autocamion propriu.
Până în anul 1953, uzina ZiS, din Moscova, a pregătit un set complet de documentație tehnică pentru uzinele Steagul Roșu și a furnizat mai multe șasiuri pentru începerea întregului ciclu de producție al autocamionului ZiS-150. O parte din echipament trebuia să fie cumpărat de la uzina DAZ (Dnepropetrovskii Avtomobilinîii Zavod/Uzina de Automobile Dnepropetrovsk) din orașul Dnepropetrovsk – Ukrainskaia SSR, unde urmau să fie produse autocamioanele DAZ-150.
Cu toate acestea, nu se știe exact dacă acest lucru s-a făcut. Producția de osii motoare spate ZiS-151 și de direcție față ZiS-150, precum și de cutii de viteze cu 5 trepte, a fost lansată la începutul anului 1953 la Uzinele 23 August din București. Iar motorul cu carburator ZiS-120 a fost asimilat treptat în producție la Uzinele Steagul Roșu Brașov, a povestit inginerul proiectant Mihai Bucșan, expert în industria auto din România, potrivit adevarul.ro.
Începând cu anul 1954, Uzina Steagul Roșu a produs un autocamion propriu, denumit SR-101, diferit față de omologul rus. Acesta avea o capacitate de 4 tone, iar cabina era realizată din lemn și metal, spre deosebire de varianta rusească care era complet din metal.
Pe structura SR-101 a fost produsă autobasculanta SR-109, începând cu anul 1959, care avea o sarcină de 3,5 tone. Pentru a reuși să facă astfel de mașini, inginerii români au fost trimiși la specializare în Georgia. În felul acesta au fost realizate vehicule de pompieri, municipale și rutiere, automacarale.
Pe același șasiu al lui SR-101 a fost creat și primul autobuz românesc în perioada postbelică, în anul 1955, la Atelierele Centrale ITB din București. Potrivit datelor oficiale, până în anul 1958 la Uzinele Steagul Roșu au fost ansamblate aproximativ 17.000 de autocamioane și derivate.
După acest succes mult mediatizat de conducerea comunistă a ţării, au început schimbările. Cu toate rezultatele obţinute în exploatare, schimbarea tipului de autocamion era inevitabilă, datorită faptului că autocamionul SR-101 de 4 tone era depăşit ca nivel tehnic. Parcul naţional de autocamioane era dotat în majoritate cu autocamioane de 4 tone, acestea având o pondere, în anul 1950, de 70% din total. Era necesar ca marile şantiere, agricultura, întreprinderile de transport să fie dotate cu mijloace de transport rapide şi economicoase într-o gamă de tonaje diversificată.
Ca urmare, s-a trecut la elaborarea proiectelor noilor tipuri de autocamioane de 3 şi 5 tone echipate cu motor de 8 cilindri în V, cu parametrii tehnici la nivelul construcţiilor de pe piaţa mondială. În anul 1962 au ieşit pe poarta uzinei primele autocamioane de 3 tone SR-131 Carpaţi, creaţie absolut originală a tinerei industrii româneşti de autovehicule, se precizează în istoricul oficial al producătorului Roman SA.
Noile autocamioane s-au impus rapid atât la noi în țară, cât și pe piețele externe, datorită dotărilor tehnice și prețului foarte bun. Astfel, acestea au ajuns să fie exportate în Europa de Est, SUA, China și Thailanda. După anul 1989 lucrurile s-au schimbat, Uzinele Steagul Roșu au rămas o amintire frumoasă a industriei românești de odinioară.
Foto: Wikipedia.org & automobileromanesti.ro
