Vrăjitoarele au o istorie controversată, fiind percepute ca ființe malefice de primii creștini din Europa. Ele au devenit figura emblematică de Halloween.
Imaginile vrăjitoarelor au apărut sub diferite forme de-a lungul istoriei, de la femei rele, cu nasul plin de negi, care se înghesuiau peste un cazan cu lichid clocotit, până la ființe care zboară pe cer călare pe mături purtând pălării ascuțite.
Vrăjitoarele timpurii erau, de fapt, oameni care practicau vrăjitoria, folosind vrăji magice și chemând spirite pentru ajutor sau pentru a aduce schimbări. Majoritatea vrăjitoarelor erau considerate a fi păgâni care făceau lucrarea Diavolului. Multe, însă, erau pur și simplu vindecători naturali sau așa-numitele „femei înțelepte” a căror alegere a profesiei a fost înțeleasă greșit.
Nu este clar exact când au apărut vrăjitoarele pe scena istorică, dar una dintre cele mai vechi dovezi despre o vrăjitoare se află în Biblie în cartea 1 Samuel, care se crede că ar fi scrisă între 931 î.Hr. și 721 î.Hr. Acesta spune povestea Regelui Saul a căutat Vrăjitoarea din Endor să cheme spiritul profetului mort Samuel pentru a-l ajuta să învingă armata filistenă. Vrăjitoarea l-a trezit pe Samuel, care a proorocit apoi moartea lui Saul și a fiilor săi. A doua zi, conform Bibliei, fiii lui Saul au murit în luptă, iar Saul s-a sinucis.
Alte versete din Vechiul Testament condamnă vrăjitoarele, cum ar fi des citat Exodul 22:18, care spune:
„Să nu îngădui pe vrăjitoare să trăiască”.
Mai multe pasaje din biblie sunt împotriva ghicirii, cântării sau folosirea vrăjitoarelor pentru a contacta morții.
Isteria vrăjitoarelor s-a răspândit cu adevărat în Europa la mijlocul anilor 1400, când multe vrăjitoare acuzate au mărturisit, adesea sub tortură, o varietate de comportamente rele. În decurs de un secol, vânătoarea de vrăjitoare a fost obișnuită și majoritatea acuzaților au fost executați prin ardere pe rug sau spânzurare. Femeile singure, văduvele și alte femei aflate la marginea societății au fost vizate în mod special.
Între anii 1500 și 1660, până la 80.000 de presupuse vrăjitoare au fost ucise în Europa. Aproximativ 80 la sută dintre ele erau femei despre care se credea că sunt în legătură cu Diavolul. Germania a avut cea mai mare rată de execuție a vrăjitoriei, în timp ce Irlanda a avut cea mai mică rată.
Pe măsură ce isteria vrăjitoarelor a scăzut în Europa, ea a crescut în Lumea Nouă, care se zguduia de războaiele dintre francezi și britanici, de o epidemie de variolă și de teama continuă de atacuri din partea triburilor native americane vecine. Atmosfera tensionată era coaptă pentru a găsi țapi ispășitori. Probabil cele mai cunoscute procese de vrăjitoare au avut loc în Salem, Massachusetts, în anul 1692.
România, în zona Transilvaniei, a avut și ea parte de numeroase procese de vrăjitorie, în secolele XVI – XVII. Aici vrăjitoarele erau acuzate în mare parte de paralizia și boala adusă copiilor. De asemenea, la acea vreme, soțiile care erau părăsite de soți susțineau că această ruptură s-a produs din cauza practicilor efectuate de o vrăjitoare la cererea altei femei.
O persoană suspectă ca fiind practician al magiei de orice fel era alungată din localitate în urma unui acord stabilit de comunitate. Dacă presupusa vrăjitoare se întorcea în localitatea de unde a fost izgonită, aceasta era amenințată că își „pierde capul”, scrie Historia. În Transilvania nu s-au aplicat aceleași măsuri dure și drastice ca în Europa Occidentală.
Potrivit sursei mai sus menționate, evreii au fost acuzați de infanticid, un ritual asemănător cu vrăjitoria. În anul 1710, la Târgu-Neamț au avut loc manifestări violente, iar cinci evrei au fost uciși și 22 de evrei au fost legați în lanțuri. Aceștia ar fi luat viața unui copil deoarece „le trebuie lor sânge de Paşti”.
Ulterior, aceste acuzații au escaladat, iar în zona Moldovei (Iaşi, Roman, Piatra Neamț, Galaţi etc) acuzațiile împotriva evreilor au adus urmări extrem de grave. În anul 1859 au avut loc evenimente violente la Galați, chiar de Paște.
„Au fost înregistraţi morţi şi răniţi, au fost distruse sinagogi, au fost arse sulurile Legii, au fost devastate casele şi prădate prăvăliile, iar autorităţile, în loc să pedepsească pe instigatori, i-au arestat pe evrei. Bancherul Rothschild însuşi a intervenit pe lângă Cuza Vodă, cerând protecţie pentru evreii din Galaţi”, mai scrie Historia.ro.
Foto: Deposit Photos.com
