Despre Iulia Hașdeu, fiica lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, s-a vorbit mai mult după moartea sa. Aceasta a fost un copil genial, despre care istoricii spun că se naște o dată la 100 de ani. Din păcate, Iulia Hașdeu a murit la doar 18 ani, răpusă de o boală necruțătoare, neputând să calce pe urme unor genii europene. Cât de dotată era Iulia Hașdeu?
Iulia Hasdeu s-a născut la București, pe data de 14 noiembrie 1869, fiind fiica savantului și scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu și a Iuliei, o ardeleancă sadea. Fiica lui Bogdan Petriceicu Haşdeu vorbea limba franceză la vârsta de 2 ani, la 4 ani începuse să scrie, iar la vârsta de 7 ani crea nuvele.
La vârsta de 8 ani neîmpliniți a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare. Notele nu erau maxime la toate materiile, semn că Iulia Hașdeu avea preferințele sale. Avea 10 la citirea pe cărţi, gramatica (etimologia), istoria românilor, gramatica (sintaxa şi ortografia), geometria, dar încasa și note de 8 la istoria Vechiului şi Noului Testament și Geografie și chiar 6 la caligrafie.
Viaţa e un râu pe care îl traversăm înot. Mulţi dintre noi nu ajung pe malul celălalt decât după ce au atins de mai multe ori fundul şi s-au îmbibat cu noroi.
La 10 ani, fiind atrasă profund de teatru, Iulia Hașdeu scria tragedia în trei acte „Dama de circ”, comedia „Amorul e scânteie” și mai multe piese de teatru într-un act.
Pe când a împlinit 11 ani, a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava”. În paralel cu Colegiul Național „Sfântul Sava”, aceasta a urmat cursurile Conservatorului de muzică din București, iar apoi a plecat la studii la Paris. A fost prima româncă ce a învățat la Sorbona, studiu începând la 16 ani, uimindu-și profesorii cu talentul său.
La acea vreme, o parte a opiniei publice scria că succele Iuliei s-ar datora nu atât capacităţilor ei intelectuale, cât influenţei sau presiunii exercitate din umbră de istoric asupra examinatorilor şi a profesorilor în genere.
În 1887, pe vremea când Iulia Haşdeu se afla la Sorbona, au apărut primele semne ale tuberculozei. Tânăra, preocupată prea mult de studiu şi prea puţin de starea sănătăţii, a ignorat inițial primele semne ale bolii, scrie adevarul.ro.
„Cât despre renunţarea la continuare studiilor mele şi reîntoarcerea în ţară înainte de a fi cel puţin licenţiată nici nu mă gândesc. Nu o voi face, chiar dacă ar trebui să mor şi nicio putere omenească nu mă va obliga. Nu am muncit toată copilăria şi tinereţea pentru a mă opri chiar când sunt aproape de a ajunge în port. Sunt încă vie şi nu voi renunţa la această muncă atâta timp cât îmi ca rămâne o picătură de sânge în vene şi un suflu de viaţă în piept“, îi scria Iulia, de la Paris, tatălui ei într-o scrisoare.
Cu toate asta, boala a evoluat galopant și a fost nevoită să întrerupă studiile în aprilie 1888. Cu o lună înainte, în martie 1888, tânăra Iulia Hașdeu avea să scrie poezia „Moartea”.
„Eu nu urăsc viaţa, de moarte nu mi-e teamă,
Că ea este lumină puternică şi caldă,
Chiar muribundul – care în pacea ei îl cheamă –
Sub pleoape obosite privelişti noi îşi scaldă.Dar sufletul se-avântă-n necunoscuta lume
Şi-n alte corpuri trece, când poate şti să ierte;
Aşa din cupa sacră cu toţii bem, anume,
Şi niciodată, nimeni, nu poate s-o deşarte”
Iulia Hașdeu avea să moară pe 29 septembrie 1888. Avea numai 18 ani.
Pierderea celei mai dragi ființe din viața lui, l-a făcut să nu își mai revină complet niciodată. Acesta a ridicat în memoria fiicei sale un castel la Câmpina, numit Castelul Iuliei Hașdeu. Bogdan Petricescu Hașdeu a căutat răspunsuri în spiritism și, susținea el, ar fi comunicat cu fiica lui și după moartea acesteia.
