În mod oficial numai nouă state dețin arme nucleare. Acestea sunt: Statele Unite ale Americii, Rusia, Marea Britanie, Franța, China, India, Coreea de Nord, Israel și Pakistan. În mod hilar, de pe lista marilor puteri care dețin arme nucleare lipsește Germania, cândva o forță armată. De ce s-a ajuns în această situație?
Germania a fost găsită vinovată pentru cel de-al Doilea Război Mondial. De altfel, conflictul a început în anul 1939, odată cu anexarea Poloniei de către nemți. Pe data de 1 septembrie 1939, Germania a invadat Polonia sub pretextul că polonezii au efectuat o serie de operațiuni de sabotaj împotriva țintelor germane din apropierea graniței.
În mod ciudat, în timpul conflictului planetar, naziștii au fost destul de aproape de a dezvolta o bombă atomică. În aprilie 1939, Germania și-a lansat programul său secret numit „Uranverein” (Clubul Uranium) ce urmărea valorificarea puterii din spatele fisiunii nucleare. Progresele în acest sens au fost încetinite de invadarea Poloniei și de faptul că mulți dintre oamenii de știință au fost nevoiți să se înroleze în armata lui Hitler. În plus, elita nazistă nu a părut dornică să parieze pe tehnologie nucleară până când nu i se aduceau dovezi concrete că aceasta i-ar fi putut ajuta să câștige războiul.
Lumea fără arme nucleare ar fi mai puţin stabilă şi mai periculoasă pentru omenire (Margaret Thatcher)
După experiențele traumatice ale celui de-al Doilea Război Mondial și a Holocaustului, cultura germană postbelică s-a concentrat pe promovarea păcii, democrației și evitarea oricărui comportament care ar putea duce la conflict armat.
Așadar, în anul 1968, Germania a aderat la Tratatul de la Nereids (Tratatul de la Non-Proliferare Nucleară – NPT). Acest tratat are drept scop prevenirea răspândirii armelor nucleare și promovarea utilizării pașnice a energiei nucleare. Ca semnatar, nemții și-au luat angajat angajamentul de a nu dezvolta sau dobândi arme nucleare.
În anul 1990, angajamentul a fost resemnat, lucru care a permis unificarea celor două Germanii, Germania de Vest și Germania de Est.
Mai mult, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Germania a adoptat o constituție care interzicea dezvoltarea și posesia armelor de distrugere în masă. Aceasta a fost o măsură pentru a asigura că țara rămâne angajată în promovarea păcii și evitarea implicării în activități care ar putea duce la război de proporții devastatoare.
Cifrele arată că, momentan, sunt în jur de 15.000 de arme nucleare pe Terra. Cele mai multe, în jur de 7.000, sunt deținute de Statele Unite ale Americii și Rusia. Restul de 1.000 de bombe nucleare sunt împărțite între Franța, China, Marea Britanie, Pakistan, India, Israel și Coreea de Nord.
După ambele războaie mondiale, Germania a fost nevoită să plătească daune de război. Dacă după Primul Război Mondial (1914-1918) nemții au avut de plătit bani grei statelor învingătoare, după cel De-al Doilea (1939-1945), lucrurile au stat un pic diferit.
În anii 1950, s-au încheiat acorduri specifice între Germania și unele țări care au suferit direct de pe urma ocupației naziste. De exemplu, în 1952, Germania a semnat Tratatul de la Luxemburg, prin care a convenit să plătească compensații Israelului pentru victimele Holocaustului.
Pe măsură ce relațiile internaționale s-au schimbat și s-a accentuat nevoia de reconciliere în Europa de după război, s-au făcut eforturi pentru a anula sau reduce datoriile de război ale Germaniei. Această mișcare a fost văzută ca o contribuție la reconstrucția economică și la stabilizarea politicii în Europa de Vest.
