Transfăgărășanul este una dintre cele mai cunoscute căi rutiere din Europa. Turiști din lumea întreagă vin să parcurgă cei 151 de km ai șoselei, care în vârf ajunge la înălțimea de 2042 de metri la Bâlea Lac. Drumul pornește din comuna Bascov, județul Argeș de lângă orașul Pitești, în direcția orașului Curtea de Argeș și se termină la intersecția cu drumul DN1 între Sibiu și Brașov, în apropierea comunei Cârțișoara.
Construcția acestui drum șerpuit, care străbate Masivul Făgăraș a durat 4 ani, din martie 1970 până în septembrie 1974. Șoseaua, supranumită „Drumul dintre nori”, a fost realizată la dorința expresă a lui Nicolae Ceaușescu, care se temea de o invazie rusească, după ceea ce se întâmplase în 1968 în Cehoslovacia.
Astfel s-a dorit să se creeze un drum strategic care să lege Muntenia de Transilvania, fiindcă legăturile rutiere existente la acea vreme puteau fi distruse cu ușurință. Militarii români au muncit din greu pentru a realiza celebra șosea. Potrivit datelor oficiale, 40 de oameni și-au pierdut viața muncind la construcția Transfăgărășanului, însă numărul a fost cu siguranță mai mare. Minerii care puneau explozibilul lucrau în grupuri de 20- 30 de persoane și se țineau unii de alții pentru a nu fi zburați de vânt în timpul sezonului rece.
Pentru realizarea drumului s-au dislocat circa 3 milioane de tone de rocă, s-au facut 830 de lucrări transversale şi 290.000 de metri cubi de zidărie. Pentru realizarea tunelului Capra – Balea – cel mai lung din România, cu o lungime de 887 m – au fost escavaţi peste 41.000 metri cubi de rocă. De asemenea, s-au folosit 20 tone de dinamită, 3.573 tone de ciment, 89 tone de oţel beton, 24.000 ancore, 129 tone de plase sudate, 14.200 metri patraţi de cofraje, 1.750 metri liniari de tuburi de beton, 4.100 metri liniari de ţeavă, 50 tone de confecţii metalice, 6.900 metri cubi de nisip, 6.000 metri cubi de pietriş, 3.000 tone de cribluri si 740 de lampi de iluminat, potrivit descopera.ro.
Transfăgărășanul trece peste 830 de podețe și 27 de viaducte, iar lucrările pentru asfaltarea sa și alte activități conexe au continuat până în anul 1980, când s-a ajuns la forma din prezent. În anul 2009 autoritățile române au realizat un parastas pentru persoanele care au murit pe șantierul de pe Transfăgărășan.
A fost un ceremonial militar-religios în care s-a oficiat o slujbă de pomenire pentru cei decedați în timpul lucrărilor la Transfăgărășan. După slujba de pomenire s-au ţinut alocuţiuni, au avut loc dezbateri și după aceea toți au fost invitați la o masă festivă la restaurant, a povestit preotul militar Gherasim Frățilă, pentru monitorfg.ro.
Drumul (DN7C), pe porțiunea de la barajul Vidraru până la Cârțișoara, măsoară 91 de km lungime și este închis pe timpul iernii, deszăpezirea fiind imposibilă în această regiune. Transfăgărășanul se află pe locul al doilea ca altitudine în clasamentul șoselelor alpine din România, după Transalpina (DN67C) din Munții Parâng, care urcă până la 2145 m.
Foto: Wikipedia.org
