Istoria este plină de evenimente pierdute în timp și mrejele acestuia. Cu toate acestea, Jocurile Olimpice au rezistat cu mândrie, bucurând persoane din întreaga lume o dată la patru ani. Dar de unde a început totul?
Începem cu anul 776 î.Hr, când a avut loc prima ediție a acestor jocuri antice; un bucătar a câștigat o cursă pe lungimea de 600 de picioare. Au mai urmat 13 ediții iar această proba a fost singura care a rezistat până în zilele noastre, conform Historia.
La sfârșitul anilor 1800, mai exact în 1896, în orașul Atena se organizau întreceri sportive care aveau ca scop venerarea lui Zeus. Cei mai buni sportivi primeau premii, mai exact coroane făcute din frunze de palmier. Poporul era foarte religios iar aceste competiții erau maniera potrivită în care să-și exprime venerația față de puternicul zeu. La întreceri puteau participa bărbații indiferent de statutul social și economic, dar femeile căsătorite nu aveau voie. Pentru că bărbații erau majoriatri, probele erau foarte dure și necesitau multă forță pentru îndeplinirea lor cu succes. Câteva dintre aceste probe au fost: boxul, aruncarea cu sulița, săritura în lungime sau alergarea la curse lungi/ scurte. Alte sporturi au fost introduse, precum ciclismul, înotul și maratonul.
Odată cu trecerea anilor, națiuni diferite au vrut să ia parte la aceste jocuri, drept pentru care popularitatea lor a crescut considerabil. Dintre toate țările participante, Grecia a luat cele mai multe premii iar acestea au avansat de la coroane din frunze de palmier la medalii de aur, argint și bronz.
Flacăra olimpică este aprinsă cu câteva luni înainte de începerea jocurilor în Olimpia, Grecia și semnifică focul furat de Prometeu de la zei. Aceasta arde neîncetat în timpul competiție și este un simbol al purității. Flacăra a fost reintrodusă la Jocuri în 1928, în urma ediției din Amsterdam. Torța unde se aprinde focul a fost ideea lui Carl Diem, când a dorit să asigure transportul acesteia din Grecia până în Berlin la ediția din 1936.
Inelele olimpice, cinci la număr, simbolizează cele cinci continente care participă la jocuri. Este sunt unite pentru a prezenta unitatea tuturor sportivilor implicați în competiție. Culorile sunt verde, negru, galben, roșu și albastru pe un fundal alb, acestea fiind alese pentru a reprezenta fiecare națiune participantă.
Jurământul olimpic este rostit de un sportiv care provine din țara organizatoare și un arbitru. Sportivul are următorul discurs: “În numele tuturor competitorilor, promit că vom lua parte la aceste jocuri olimpice respectând şi supunându-ne regulilor care le guvernează, dedicându-ne sportului fără doping sau alte substanţe stimulatoare, în adevăratul spirit al sportivităţii, pentru gloria sportului şi onoarea echipelor noastre.”. Pe urmă, arbitrul spune: “În numele arbitrilor şi a oficialilor, promit că vom oficia aceste jocuri olimpice, respectând şi supunându-ne regulilor care le guvernează, în adevăratul spirit al sportivităţii.”
Mottoul “Citius, Altius, Fortius” înseamnă “ Mai repede, mai înalt, mai puternic” și a fost creat de către Pierre de Coubertin cu ocazia înființării Comitetului Olimpic Internaţional (1894) și introdus în 1924, la ediția din Paris.
Salutul olimpic a fost eliminat după cel de-al Doilea Război Mondial deoarece semăna prea mult cu cel al naziștilor: brațul drept ridicat spre cer, ceva mai sus decât cel făcut de către Adolf Hitler.
Deși a trecut mult timp de la prima ediție a acestor Jocuri, ele continuă să fie așteptate de întreaga lume o dată la patru ani și rămân cel mai important eveniment sportiv internațional.
