Toată lumea știe ce este struțul: cea mai mare pasăre care trăiește pe Terra, un animal cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor. Totuși, ardelenii spun „struț” la cu totul altceva.

Ardelenii, recunoscuți pentru calmitatea de care dau dovadă și pentru graiul molcom, utilizează multe cuvinte „ciudate” pentru restul românilor. De exemplu, unui om „murdar”, ardelenii îi spun „piscos”, iar unuia extrem de murdar îi zic „moscos”. În Ardeal, cada se numește „vană”, ia „badogul” este o bere la doză.

Totuși, la ce zic ardelenii „struț”? Ei bine, „Struțul” nu este doar cea mai mare pasăre din lume, ci sunt flori care se pun în piept la nuntaşi. Deși în ultima perioadă nu prea se mai poartă florile în piept la nunți, de dragul vremurilor trecute ardelenii le numesc tot „struț”.

Patul este… futelniță

Ardelenii, oameni plini de imaginație îi spun patului… „futelniță”. Nici nu e greu de ghicit de ce și care este legătura dintre pat și procreere. Căci, vrând nevrând, patul este locul unde magia se întâmplă. Și aceasta nu este singura legătură dintre pat și sex. O cercetare publicată în anul 2018 arată că oamenii care obișnuiesc să își facă patul dimineața au parte de o viață sexuală mai intensă.

Printre regionalismele din Ardeal se mai numără „batoză” (mașină agricolă), „acareturi” (constructii auxiliare ce țin de o gospodarie), „bitang” (bastard), „copaci” (potcovar), „tocană” (mămăligă), „picioici” (cartofi), „oiagă” (sticlă), „blid” (farfurie), „movosin” (violet).

De unde vine interjecția „No” la ardeleni?

Cei mai cunoscuți termeni folosiți în Ardeal (toponimul Ardeal ar veni din maghiarul „erdely” care înseamnă „dincolo de pădure”) sunt: ”Ioi” sau ”Musai”. Termenul „musai” vine tot din germană, iar termenul nemţesc înseamnă „trebuie să fie”. Chiar şi colocvialul „budă”, folosit pentru toaletă, vine din limba germană, termenul nemţesc însemnând colibuţă, bordeiaş.

Din limba maghiară există alte două cuvinte celebre în limbajul ardelenilor, „Ioi”, o intejecţie asemanătoare cu „Oau” sau „Vai”, dar şi „Tulai”, care provine din maghiarul „tolvaj”, acesta însemnând “tâlhar”. Asadar, spune specialistul, la origine putea fi tradus prin „Hoţii!”, iar mult mai târziu a devenit „Vai”. În multe zone se foloseşte şi ca exprimare fie a mirării, fie a noutății. Şi vestitul „No” vine, după unii cercetători, tot din maghiară şi ar fi sinonim cu ”Ia”.  Se spune că cei care o folosesc, utilizează interjecția pentru a marca o pauză în vorbire.  De asemenea, o fac pentru a avea suficient timp să-și pregătească următoarele cuvinte.