David și Goliat sunt două personaje care apar în scrierile biblice. Pentru a fi mai exacți, confruntarea dintre cei doi este relatată în Biblia ebraică (Vechiul Testament), dar și în Coran. Creștinismul a văzut lupta dintre David și Goliat ca una între bine și rău. O luptă inegală ca forță de unde câștigător a ieșit David, cel care avea șanse scăzute.
Pentru a înțelege lupta dintre David și Goliat trebuie să specificăm contextul în care a avut loc. Filistinii, un popor din Creta, plecaseră pe mări și ajunseră tocmai în Palestina. În zonă, se aflau israeliții, conduși de regele Saul.
După o perioadă, filistinii s-au deplasat spre est, prin valea Ela. Scopul lor era să cucerească o culme aflată în apropiere de Betleem, ceea ce le-ar fi permis să împartă împărăţia lui Saul în două. Trebuie specificat că în regiune se aflau mai multe văi, care ofereau acces către oraşele Hebron, Betleem şi Ierusalim, aflate în zonele de munte.
Cele două armate s-au întâlnit în valea Ela, fiecare așezându-se pe câte o culme și aștepta ca adversarul să intre în vale, în felul acesta având un avantaj strategic. Însă, liderii celor două grupări știau strategie militară, astfel că nimeni nu cobora. Drept urmare s-a luat decizia ca doi luptători să coboare în vale, câte unul de la fiecare, și să se confrunte.
Filistinii l-au trimis pe Goliat, un războinic imens, de peste 2 m, echipat cu armură și arme pentru lupta corp la corp. De la israeliți nu a vrut nimeni să se ducă, văzându-și adversarul. Până la urmă un tânăr cioban care venise din Betleem pentru a le aduce de mâncare fraţilor săi a decis să se lupte el. Regele Saul, a vrut să îl echipeze de luptă, însă tânărul a refuzat, pe motiv că nu se poate mișca.
David a luat cinci pietre de pe jos şi s-a îndreptat către Goliat. Aşa avea să înceapă una dintre cele mai faimoase bătălii din istorie.
Dacă va învinge în luptă şi mă va doborî, vă vom fi sclavi. Dar, dacă eu voi fi învingător, voi veţi fi sclavii noştri, a spus Goliat înainte de luptă.
Ce s-a întâmplat ulterior a intrat în legendă. David a luat o piatră, a pus-o în praștie și a azvârlit-o către Goliat, lovindu-l în frunte. Acesta resimte lovitura și cade pe spate, iar David fuge repede la el și îi taie capul.
El se numea Goliat, era din Gat, și avea o înălțime de șase coți și o palmă. Pe cap avea un coif de aramă, și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. Avea niște turetci de aramă peste fluierele picioarelor, și o pavăză de aramă între umeri. Coada suliței lui era ca un sul de țesut, și fierul suliței cântărea șase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui.
Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea Filisteanului. Și-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră, și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe Filistean în frunte, și piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu fața la pământ. Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai tare decât Filisteanul; l-a trântit la pământ și l-a omorât, fără să aibă sabie în mână. A alergat, s-a oprit lângă Filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât și i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriașul lor a murit, au luat-o la fugă, așa este descrisă lupta în Biblie.
Lupta legendară a fost analizată de-a lungul timpului de istorici. Malcolm Gladwell consideră că multe lucruri nu sunt adevărate. Acesta susține că David nu era un simplu cioban, ci făcea parte din armata lui Saul. Potrivit lui Gladwell, armatele din antichitate aveau trei tipuri de soldaţi. Primii erau cei din cavalerie, ce călătoreau pe cai sau în care de război. Al doilea tip era infanteria, soldaţi pedeştri dotaţi cu armuri, săbii şi scuturi. Cel de-al treilea tip era compus din luptătorii cu proiectile: arcaşi şi soldaţi cu praştii. David făcea parte din din ultima categorie și nu era un neexperimentat pe câmpul de luptă.
Cercetările ulterioare susțin ca Goliat era imens, fiindcă suferea de o problemă medicală gravă: acromegalie. Această boală declanşează producerea excesivă a unui de hormon de creştere. De aceea, Goliat îi zice lui David „Vino la mine!”, deoarece el se mișca foarte greu.
Indiferent de cum a decurs confruntarea, lupta a devenit legendară și au fost scrise multe cărți și realizate filme, de-a lungul timpului, cu David și Goliat.
Lupta a fost miraculos câștigată de către outsider care, după toate asteptarile, n-ar fi avut cum să triumfe. Așa a ajuns expresia „David si Goliat“ să fie implantată în limbajul de zi cu zi – ca o metaforă a victoriei improbabile.
Sursă: Wikipedia.com
