Mai este Bucureștiul „Micul Paris” sau a devenit „fostul Mic Paris”?
Bucureștiul este cel mai mare oraș al României. Este locul în care au fost investiți cei mai mulți bani de-a lungul istoriei. Capitala țării a primit în trecut supranumele de „Micul Paris”, însă venirea comunismului a schimbat total fața orașului și a țării. Cât de reală mai este această denumire în prezent? Mai poate Bucureștiul să fie denumit „Micul Paris”?
Cine a denumit capitala României, Micul Paris?
București este un oraș al contrastelor. De-a lungul și de-a latul „târgului” pot fi văzute clădiri emblematice cu simboluri romane sau neoromânești. Totodată, dacă vizităm Bucureștiul la pas putem observa megalomaniile comuniste care au intrat în Cartea Recordurilor, așa cum este și cazul Palatului Parlamentului.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bucureștiul început să fie cunoscut ca fiind Micul Paris. Avea Arc de Tirumf, bulevarde largi, cafenele ca în Paris și lumea vorbea cu accent franțuzesc. Datorită numeroaselor fabrici de tutun, bere sau avioane, economia era înfloritoare. În același timp, oameni de seamă, precum I.L Caragiale, Constantin Brâncuși, George Enescu sau Emil Cioran aveau legături strânse cu capitala Franței.
Numeroși academicieni, oameni de știință, politicieni și de viță nobilă au adus cu ei cunoștințele pe care le-au acaparat din Franța. Atmosfera, vestimentația și gesturile bucureștenilor copiau destul de mult pe cele din Paris.
Vocabularul era în schimbare, astfel că numeroase expresii erau prezente în discuțiile colocviale. „Monser”, ”bonjour”, „madamme” au intrat rapid în vocabularul celor din capitală și reprezenta chiar un etalon și mândrie a vorbitorilor. Pe lângă acestea, numeroase clădiri erau construite pentru a copia Parisul. Arcul de Triumf, Palatul Kretzulescu, Casa Vernescu sau Palatul CEC au fost proiectate de arhitecți francezi.
Mai este Bucureștiul demn de numele din trecut?
Cum am spus mai sus, Capitala este un oraș al contrastelor. Pe aceeași stradă pot fi prezente clădiri interbelice, comuniste, dar și zgârie nori din sticlă. Micul Paris și-a trăit clipele de glorie, iar celebra poreclă se mai păstrează doar în inelul central al orașului: case, magazine, palate, etc.
Denumirea a început să fie uitată începând cu anii 1947-1948. Îmbrăcămintea sofisticată era considerată trădare împotriva socialismului, iar cărțile filosofice au fost aruncate. Locuințele și bunurile au fost confiscate în numele societății, iar frica a devenit politică de stat.
Micul Paris a murit odată cu venirea comunismului și din păcate nu mai poate fi reînviat, deoarece evoluția infrastructurii din prezent constă în ridicare clădirilor de sticlă.
Foto: Debarbati.ro & blog.travelminit.ro