Mănăstire sau mânăstire. Cum se scrie și se pronunță corect, se întreabă mulți dintre cei care au de redactat un text în care să folosească substantivul comun cu pricina. E cu „ă” sau cu „â”? Oare cuvântul vine de la „mână” sau de la „mană”? Deși în limbajul scris sunt folosite ambele forme, singura formă corectă este mănăstire.
Conform definiției, mănăstirea este un așezământ religios în care trăiesc, potrivit unor reguli de viață austere și izolați de lume, călugări sau călugărițe. Originea cuvântului se află în slavonescul monastyri, dar etimonul mai vechi este grecescul monasterion, al cărui sens iniţial era „locuinţa izolată”. Termenul slavon este asociat cu grecescul „mono” care se traduce prin „singur”. Echivalenții în dialectele germanice sunt Munster (de exemplu în alsacian) sau Münster , iar echivalentul în engleza veche este minster (cf. Westminster ).
„Mănăstirea este tinda raiului, casa lui Dumnezeu, poarta cerului, locul împlinirilor, cerul cel de pe pământ şi locul în care se arată iubirea lui Dumnezeu” (Teofil Părăian)
Singura formă corectă indicată de DOOM (Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române) este mănăstire, cu pluralul mănăstiri. Termenul de Monastire este o varianta populara (ca în titlul cunoscutei legende Monastirea Argesului, baladă populară culeasă de Vasile Alecsandri).
Conform istoricilor, Mănăstirea Hodoș-Bodrog este cea mai veche mănăstire ortodoxă din România, cu viață monahală continuă. Aceasta este situată în comuna Zădăreni, județul Arad și a fost ctitorită în anul 1177. Conform legendei, denumirea de Hodoș vine de la un taur uriaș care păștea cu o cireadă de vite în zonă.
Prima atestare documentara a mănăstirii, apare într-o diploma emisă de Regele Bela al III-lea, de la 1177, prin care se atesta proprietățile monahale și vecinii acesteia, adică acum mai bine de 840 de ani.
Mănăstirea Strehaia este singura din țară care are altarul spre sud. Aceasta este un important obiectiv turistic pentru persoanele care vin să viziteze județul Mehedinți.
Mănăstirea a fost refăcută în timpul domniei lui Matei Basarab, în secolul al XVII-lea. Ansamblul monahal arată ca o adevărată cetate fortificată, compusă din turn de intrare, ziduri de apărare și prețioasa biserică, precum și ruinele vechii reședințe domnești. Inițial, aceasta fusese reședința boierilor Craiovești, o importantă familia nobiliară din acea perioadă.
După ce a ajuns la putere în Țara Românească, Matei Basarab a preluat mănăstirea și a modernizat-o după nevoile sale. Astfel, aceasta a ajuns să arate ca o adevărată cetate fortificată. El a refăcut biserica paraclis și a mărit casa, apoi a întărit curtea cu ziduri crenelate, turn de poartă, valuri și șanțuri de apărare.
În jurul faptului că așezământul are altarul spre sud s-a creat o legendă, relatată de către istoricul Nicolae Iorga.
„Mihai Viteazul, care s-a născut la Strehaia ar fi făcut o primă biserică, ridicând-o noaptea și, orientându-se greșit, a asamblat biserica cu altarul spre sud. Matei Basarab, a păstrat și el aceeași orientare” (Nicolae Iorga)
