Expresia „Marea majoritate” este sau nu un pleonasm? De multe ori, limba română naște aprigi dispute, mai ales când la mijloc sunt expresii des folosite de marea majoritate (sîc!) în limbajul colocvial. Este sau nu corect să utilizezi această formulare?
Conform definiției, un pleonasm este exprimarea unei idei folosind mai multe cuvinte alăturate cu același sens. Printre cele mai comune pleonasme din limba română se numără: „M-am întors înapoi”, „Avansați înainte”, „Coboară jos” sau „Același numitor comun”. Nu însă și „Marea majoritate”, întrucât această exprimare nu este pleonastică.
În urmă cu ani buni, George Pruteanu, unul dintre cei mai cunoscuți filologi români, explica de ce „Marea majoritate” nu poate fi considerat un pleonasm. „Nu, ‘marea majoritate’ nu e pleonasm, deoarece o majoritate poate fi mică, la limită (51%) sau mare (99%)”, își motiva decizia Pruteanu.
„Decât” sau „doar”? Când folosim „decât” și când folosim „doar”?
Totuși există voci care spun că, dacă „Marea majoritate” nu este un pleonasm, atunci de ce nu se folosește expresia „mica majoritate”? „Majoritatea” este o cuantificare relativă și variabilă și poate admite o gradație. Și formularea „mica majoritate” ar fi corectă, doar că nu este prea utilizată.
Substantivul feminin „majoritate” mai ridică o problemă, de această dată a acordului. Dacă accentul logic cade pe indivizii ca atare, pe persoane sau obiecte, atunci acordul e la plural. În cazul în care accentul logic cade pe ideea de grup compact, pe entitatea grup (ansamblu), atunci acordul e la singular.
Cuvinte pe care mulți le pronunță greșit. „Țigare” sau „țigară”, „vroiam” sau „voiam”?
De exemplu: „În aceasta clădire, majoritatea ușilor sunt defecte” și nu „În această clădire, majoritatea ușilor este defectă”. Dacă accentul cade pe unitatea grupului, vom spune: „Majoritatea clasei s-a bucurat pentru Ionuț că a promovat examenul” și nu „Majoritatea clasei s-au bucurat pentru Ionuț că a promovat examenul”.
Limba română este, conform wikipedia.com, o limbă indo-europeană, din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată și limba dacoromână sau dialectul dacoromân. Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane, dintre care cca. 24 de milioane o au ca limbă maternă. Din păcate, nu există însă o cercetare care să spună câți vorbesc corect limba română.
Foto: Pexels.com