Un obiect adevărat sau un fals? Părerile sunt împărțite. O monedă de aur descoperită în 1713 în Transilvania a împărțit lumea arheologilor și a istoricilor în două.
O monedă de aur descoperită în Transilvania ar putea schimba istoria Daciei. Pe monedă se află chipul unui comandant roman din secolul al III-lea, nerecunoscut de textele și izvoarele istorice şi considerat, până de curând, un personaj fictiv. Numai că, niște cercetători de la University College din Londra au susținut în 2022 că monedele sunt autentice și că împăratul ar fi existat cu adevărat. Dacă se dovedește a fi real, asta schimbă definitiv istoria Daciei.
În anul 1713 în Transilvania sunt descoperite patru monede de aur cu chipul lui Sponsian sau Sponsianus. Istoricii consideră monedele ca fiind un fals, întrucât nu existau înregistrări istorice care să documenteze un împărat roman cu numele „Sponsianus”.
Numismatul Henry Cohen a susținut în 1863 că monedele erau niște falsuri. Niște cercetători de la University College din Londra în frunte cu profesorul Pearson au susținut în anul 2022 că monedele sunt autentice.
„Echipa profesorului Pearson spune că aceste monede sunt autentice. A existat un conducător după retragerea aureliană în Dacia cu numele de Sponsian care și-a bătut o monedă în aur. Recuperarea unei figuri istorice care s-ar putea să fi existat pe aceste meleaguri în Transilvania în secolul al III-lea”, a explicat Alexandru Chituță, conform adevarul.ro.
O analiză chimică a arătat că monedele au fost îngropate în pământ timp de sute de ani. Unii istorici sunt de părere că Sponsian a fost un comandant militar care a fost forțat să se încoroneze ca împărat al celei mai îndepărtate și greu de apărat provincii din Imperiul Roman, numită Dacia.
Moneda de la muzeul din Sibiu face parte din moştenirea lăsată de baronul Samuel von Brukenthal, fost guvernator habsburg al Transilvaniei. În prezent sunt cunoscute numai patru exemplare ale acestei monede: unul la „Hunterian museum” din Glasgow, două la „Münzkabinett” din Viena și unul la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu.
Dacia a fost o provincie romană după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman sub conducerea lui Traian în 106. Timp de 165 de ani, până în 271, Dacia a fost provincie romană, în ciuda faptului că acest teritoriu nu fusese complet cucerit. Provincia romană Dacia își avea hotare: spre apus Tisa, spre nord munții Carpați, în sud Dunărea, iar spre răsărit râul Hierosos. Crișana, Muntenia, Maramureș, Bucovina, Basarabia și Moldova erau locuite de dacii liberi. În această perioadă de 165 de ani, deseori a avut loc revolte împotriva stăpânirii romane în interiorul provinciei, astfel că ocupația romană nu a fost deloc ușoară.
Retragerea armatei și administrației din Dacia a avut loc în anul 271, în timpul domniei împăratului Aurelian (270-275). Totuși, alte izvoare istorice vorbesc de o retragere în două etape: prima în domnia lui Gallienus (218-268) şi a doua în domnia lui Aurelianus, scrie historia.ro.
Acest lucru s-a făcut în primul rând pentru că teritoriul era tot mai dificil de apărat din pricina atacurilor popoarelor migratoare. Pentru a nu ştirbi prea mult prestigiul Imperiului Roman, împăratul Aurelianus creează la sud de Dunăre provinciile Dacia Ripensis şi Dacia Mediterranea care menţin, cel puţin teoretic, aparenţa integrităţii imperiului.
Dacă moneda cu pricina este reală, acest lucru înseamnă că romanii nu s-au retras din Dacia și că ar fi existat un conducător după retragerea aureliană în Dacia cu numele de Sponsian.
