Călătoriile pe apă sunt frumoase, dar și periculoase. Multe dintre acestea s-au transformat în adevărate tragedii, mii de oameni pierzându-și viața. Cu toate că majoritatea oamenilor cred că scufundarea Titanicului este cea mai mare tragedie maritimă din istorie, lucrurile nu stau deloc așa.
Pe data de 30 ianuarie 1945 s-a scufundat un vas, în care au murit în jur de 9.400 de oameni, iar dintre aceștia aproape jumătate erau copii. Aceasta este cea mai mare tragedie maritimă din istoria omenirii. Și mai ciudat este că în centrul naufragiului este un nume românesc.
Vasul „MV Wilhelm Gustloff” a fost mândria programului nazist „Kraft durch Freude” („Forța prin bucurie”), care a oferit activități de agrement pentru muncitorii germani și a servit ca un instrument de propagandă important pentru cel de-Al Treilea Reich. Vaporul transporta turiști în croaziere în Atlanticul de Nord și Marea Mediterană și, odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial în 1939, a fost transformat într-o navă spital.
Mai târziu, a servit drept cazarmă plutitoare și, în ultimele luni ale războiului, vasul a fost chemat să evacueze trupele germane și civilii din Prusia de Est, înainte de avansarea armatelor sovietice. Prezența trupelor la bord și a tunurilor antiaeriene pe punte făcea nava o țintă militară viabilă. Refugiații au intrat în portul Gotenhafen (acum Gdynia, Polonia) în speranța de a scăpa, iar mii de oameni s-au înghesuit pe Gustloff. Construită pentru a găzdui 1.900 de persoane, nava a părăsit portul pe 30 ianuarie 1945, transportând aproximativ 10.000 de oameni.
Imediat după ora 21:00 în acea seară, trei torpile trase de un submarin sovietic, comandat de românul Alexandru Marinescu (Aleksandr Marinesko), s-au izbit de babordul vaporului Gustloff. Gheața făcuse inoperabile multe dintre bărcile de salvare ale navei, iar membrii echipajului au fost uciși în atacul cu torpile sau au fost prinși sub punte. Gustloff-ul a alunecat sub valurile înghețate baltice o oră mai târziu. Deși eforturile de salvare au început în câteva minute de la apelul SOS inițial al navei, doar 1.200 de oameni au putut fi salvați. Scufundarea a dus la moartea a 9.000 de oameni, fiind cea mai mare tragedie maritimă din istoria omenirii.
Alexandru Marinescu s-a născut în sudul Basarabiei, fiind copil de marinar. Tatăl său, Ion Marinescu, a avut probleme cu legea și a fugit, împreună cu familia, din regiunea Odesa în inima Imperiului Rus. Drept urmare, bărbatul și-a schimbat numele de familie în Marinesko.
Alexandru Marinescu a fost fascinat de tatăl său și a ales să se facă și el marinar militar în flota rusă din Marea Neagră. Anii au trecut și acesta a fost promovat și numit comandant al unui submarin de tip nou, M-36, după care a ajuns pe modelul S-13, în Marea Baltică.
Alexandru Marinescu a provocat cel mai mare dezastru maritim din istoria omenirii, când a torpilat și scufundat nava germană Wilhelm Gustloff, nu mai puțin de 9.000 de oameni fiind uciși. După 10 zile, din ordinul acestuia a mai fost distrusă încă o navă germană de evacuare Steuben, cu 4267 persoane la bord.
Drept urmare, Marinescu a devenit cel mai de succes comandant de submarine din URSS. Surprinzător, însă, în luna octombrie al aceluiași an 1945, acesta este retrogradat și dat afară din armată. El a fost judecat de Curtea Marțială, fiindcă nu respecta regulile superiorilor și era alcoolic.
Alexandru Marinescu a murit, în 1963, de ciroză hepatică și a fost înmormântat în Sankt Petersburg. Ulterior, în anul 1990, Mihail Gorbaciov i-a reabilitat numele și la decorat post-mortem ca erou al Uniunii Sovietice, iar în cinstea sa au fost ridicate trei monumente.
Foto: britannica.com și Wikipedia.org
