Nunțile de ieri și de astăzi. Cat de mult s-au schimbat tradițiile?

Sezonul nunților este în toi, odată cu venirea verii. Tineri îndrăgostiți își jură iubire, înconjurați de prieteni și familie. Nuntașii sunt nevoiți să scoată bani pentru a-i ajuta pe tineri în călătoria pe care o vor începe. Deși esența evenimentului a rămas aceeași, există câteva tradiții care s-au schimbat odată cu trecerea timpului.

Cererea în căsătoria și zestrea miresei

În trecut, fetele începeau să se căsătorească de la 14-15 ani sau odată cu vârsta majoratului, în funcție de caz și de mediu. Pentru băieți, de obicei, ei se însurau înainte să-și facă stagiul militar, mai exact înainte să împlinească 21 de ani. După cererea în căsătorie, părinții viitorilor miri se întâlneau și vorbeau despre data nunții și discutau prezentarea zestrei de către familia fetei- această etapă se numea pețitul. Tot atunci se alegeau nașii, care era din partea mirelui și era musai să fie cel care îl botezaseră. Cheltuiala nunții o suporta părinții mirelui, mai exact tatăl băiatului, socrul mare.

Urmează predarea zestrei, când mireasa primea de la părinți animale, pământ, bani și o ladă cu țesături, conform epochtimes-romania.ro. La dezvelirea zestrei participa tot satul. Se cânta și se juca în așa fel încât să se știe în sat despre averea fetei. Înainte de ziua nunții, se lăsau brazi la poarta miresei și apoi era decorat cu ornamente făcute la casa fetei cu o zi în urmă. Cavalerii de onoare erau cei care duceau brazii la biserică, pentru a simboliza sănătatea și belșugul tinerilor căsătoriți. Această tradiție nu a dispărut încă din ritualul nunților actuale, dar depinde mult de zona țării în care se face nunta.

Ziua nunții și petrecerea ca în basme

Dimineața nunții- care de obicei avea loc duminica- înseamna momentul în care mirii se găteau și se pregăteau să plece la biserică. Deși prilejul este unul fericit, în zona Moldovei se cântau melodii triste în drum spre lăcașul de cult care-i aminteau fetei de viața pe care o lăsa în urmă. Mirele avea și el parte de cântece care vorbeau despre cum tânărul urma să-și piardă libertatea.

Petrecerea de după putea dura și zile întregi, în funcție de zonă. Când lovea miezul nopții, nașa îi schimba voalul miresei pentru un batic, astfel simbolizând trecerea de la domnișoară la soție. De asemenea, nașa trebuia să rupă o turtă deasupra capului miresei și să o împartă invitaților, reprezentând astfel bunăstarea.