Pe ce insulă a fost exilat Napoleon? Cum a scăpat de acolo?

Napoleon Bonaparte, cunoscut și ca Napoleon I, a fost unul dintre cei mai importanți lideri politici din perioada în care a trăit. Acesta a realizat un adevărat imperiu francez, dominând Europa continentală printr-o serie de victorii militare. Se poate spune fără menajamente că Napoleon a cucerit aproape tot bătrânul continent, făcând din multe țări state clientelare franceze.

Ambițiile sale nu s-au oprit aici și a amenințat inclusiv Marea Britanie, ajungând aproape de porțile Moscovei. Nimeni nu îndrăznise acest lucru până atunci, iar statele s-au adunat pentru a îl pedepsi pe Bonaparte. Astfel a avut loc, în octombrie 1813, Bătălia de la Leipzig, iar liderul corsican pierde conducerea Franței. Drept urmare, are loc Tratatul de la Fontainebleau, unde Aliații decid ca Napoleon să fie exilat pe insula Elba, fiind numit conducător al acesteia începând cu aprilie 1814.

Exilul lui Napoleon

Surprinzător sau nu, pedeapsa a fost una ușoară, având în vedere că insula se afla doar câțiva zeci de kilometri de Corsica sa natală, la 240 km de Franța și încă și mai aproape de peninsula italică, unde rudele fostului împărat erau încă la putere.

La momentul respectiv, Napoleon avea doar 45 de ani și nu s-a mulțumit să fie pensionat așa devreme, astfel că împăratul a stat pe insula Elba doar 300 de zile și a revenit în Franța în februarie 1815. Imediat, acesta își reia funcția politică și pe cea de lider al armatei franceze.

Aliații au dorit, tot timpul, controlarea lui Napoleon Bonaparte, ci nu distrugerea acestuia, însă după Bătălia de la Waterloo, din iunie 1815, când liderul francez este înfrânt lucrurile se schimbă radical. Aliații au hotărât trimiterea acestuia din nou în exil, însă departe de data aceasta, pe insula Sf. Elena, în apele din largul Africii, de unde Napoleon nu va mai pleca niciodată, murind aici în anul 1821.

Cum a murit Napoleon Bonaparte?

Născut la Ajaccio (Corsica), la 15 august 1769, Napoleon Bonaparte a fost o personalitate marcantă a istoriei. El a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze și a condus campanii reușite împotriva Primei și celei de-a Doua Coaliții, care luptau împotriva Franței.

La vârsta de 30 de ani a organizat o lovitură de stat în urma căreia s-a proclamat Prim Consul, iar cinci ani mai târziu s-a încoronat Împărat al tuturor francezilor. În prima decadă a secolului XX a condus armatele Imperiului Francez împotriva marilor puteri din Europa împotriva cărora a repurtat victorii răsunătoare.

Înfrângerea care avea să anunțe sfârșitul lui Bonaparte a fost cea suferită în Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815), în care armata franceză a fost înfrântă de armata anglo-prusiană comandată de Wellington şi Blücher.

În iunie 1822, Napoleon este obligat să abdice pentru a doua oară, fiind exilat în insula Sfânta Elena din Oceanul Atlantic, unde și-a petrecut ultimii șase ani din viață sub supravegherea britanicilor.

În timpul șederii pe insulă, Bonaparte s-a îmbolnăvit de o maladie tropicală, starea lui de sănătate deteriorându-se de la o zi la alta. Era chinuit de niște dureri groaznice la nivelul abdomenului, semn că sfârșitul era aproape. El a mai apucat doar să-și scrie testamentul, cu trei săptămâni înainte să moară.

Foto: interra.ro și Wikipedia.org