Pe mormântul cărui autor român stă scris ca epitaf: „Nu-l treziţi, că cere vin”?
Păstorel Teodoreanu a fost un cunoscut scriitor român, unul dintre cei mai celebri gastronomi și iubitori de vinuri de pe meleagurile mioritice. Acesta a rămas în istoria literaturii române atât prin epigramele sale, cât și prin lucrarea „Hronicul măscăriciului Vălătuc”. Totuși, puțini știu că scriitorul a publicat și o carte de bucate care conținea o rețetă cu totul specială: „Pilaf sub plapumă”.
„Nu-l treziți, că cere vin”
Păstorel Teodoreanu a fost un mare iubitor de vinuri bune. Scriitorul s-a născut în anul 1894 și a murit în 1964, la vârsta de 69 de ani, de cancer pulmonar. În timpul vieții, Teodoreanu și-a scris epitaful (inscripție funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentință morală). Cu ironie.
„Aici zace Păstorel,/ Suflet bun şi spirit fin./ Când mai treceţi pe la el,/ Nu-l treziţi, că cere vin“
Scriitorul a fost înmormântat în cavoul familiei Delavrancea din cimitirul bucureștean Bellu.
În anul 1974, la 10 ani după moartea scriitorului, apare lucrarea „Gastronomice”, o selecție de rețete scrise într-o manieră umoristică de Păstorel Teodoreanu. Una dintre rețete poartă denumirea de „Pilaf sub plapumă”.
Cum se prepară „Pilaf sub plapumă”?
„Dintre nenumăratele feluri în care se tratează şi cel mai des se maltratează orezul, l-am ales pe acesta, ca fiind cel mai uşor de executat. E ideal pentru gospodinele cochete sau grăbite, când nu şi cochete şi grăbite. O staţionare prea îndelungată în bucătărie le poate îmbiba, doamne fereşte, rochia nouă cu iz de bucate”, notează Teodoreanu.
Ce ingrediente sunt necesare? „Un pahar mare de orez, ales bine. Două pahare-jumătate supă de carne(dacă nu aveţi, apă). Două linguri de unt sau un sfert de pahar de untdelemn(dacă doriţi să serviţi pilaful rece). Sare”.
Cum se prepară? „Încingeţi untul(sau untdelemnul) într-o cratiţă. Când s-a încins bine, turnaţi orezul, de preferinţă nespălat(dacă e frumos). Îl rumeniţi uşor, mestecând mereu, altfel se lipeşte. Turnaţi cele două pahare şi jumătate cu supă sau apă(n-aţi uitat sarea, nu-i aşa?) şi lăsaţi să fiarbă acoperit şi la foc blajin, până ce lichidul, prin evaporare, dispare de la suprafaţă, fără ca orezul să fie încă fiert. În momentul acesta luaţi cratiţa, aşa cum se găseşte, cu capacul pe ea şi acoperiţi-o cu o plapumă sau c-o pătură groasă, îngrămădind apoi deasupra, şaluri, perne, pulovere, în fine, tot ce poate acoperi bine(şi un covor turcesc sau persan, dacă doriţi)”.
Cum se servește? „Părăsiţi orezul şi aşteptaţi pilaful că se face singur. Îl puteţi lasa aşa cât binevoiţi. Dar dacă doriţi să-l mâncaţi cald, după un ceas, un ceas şi jumătate, cel mult, despuieţi cratiţa şi ridicaţi capacul. Veţi constata că orezul se umflă (înfloreşte, cum spun practic bucătarii) în propriii lui aburi şi propria-i căldură. Aş fi fost un impostor lăsând să se creadă că această preparaţie e invenţia mea. O ştiu de la o gospodină cochetă, dar nu grăbită. Pe când mă delectam cu un pilaf gătit de ea în acest fel, a avut bunăvoinţa să-mi comunice reţete. Frumos ar fi fost să n-o transmit la rându-mi cetitoarelor mele? Cercaţi! Şi poftă bună!”.
Foto: Pexels.com