Regina Maria a României va rămâne un personaj emblematic în istoria României. Aceasta era căsătorită cu Ferdinand I atunci când acesta a urcat pe tronul țării noastre și ulterior a devenit mama regelui Carol al II-lea. Însă nu pentru originile sale nobile va fi amintită de români, ci pentru calitățile sale diplomatice și dorința nestăvilită ca României să-i fie mai bine. După Primul Război Mondial, Regina Maria a României a fost cea mai importantă voce care a susținut realizarea statului național român.
La naștere, Alteța Sa Regală a avut numele de Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, fiind prințesă a Marii Britanii și Irlandei, deoarece era nepoata reginei Victoria a Regatului Unit. Regina Maria a murit pe 18 iulie 1938 la Castelul Pelișor, Sinaia, România. Avea numai 63 de ani.
În anul 1933, cu cinci ani înainte să treacă la cele sfinte, Regina Maria era la Balcic, locul în care fiul său, Carol al II-lea, îi stabilise domiciliul forțat. Aici, Alteța Sa Regală și-a scris testamentul.
„Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeș, lângă iubitul meu soț, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie așezată sub lespedea bisericii pe care am clădit-o”, notea aceasta în testament.
La câteva ore după deces, medicii Nicolae Minovici și Mircea Iliescu au început autopsia Reginei. Inima a fost prelevată și depusă într-o casetă mică de argint, octogonală, și învelită de două steaguri, cel al României și al Marii Britanii. Caseta fusese făurită de un celebru bijutier francez și cântărea 7.5 kilograme.
Așa cum și-a dorit, trupul Reginei Maria a fost înmormântat la Curtea de Argeș, iar inima, la Balcic, pe data 29 octombrie 1958.
Ca urmare a implicării României împotriva Bulgariei în cel de-al doilea război balcanic, România obținuse în 1913 sudul Dobrogei, regiunea denumită și „Cadrilater” unde se află castelul de la Balcic. În momentul anexării, regiunea avea aproximativ 286.000 de locuitori. „Cadrilaterul” a rămas în componența României până în anul 1940, când prin Tratatul de la Craiova de la 7 septembrie este cedat Bulgariei ca urmare indirectă a presiunilor politice germane asupra guvernului român. Hitler a fost cel care a insistat ca teritoriul să fie cedat vecinilor de la sud de Dunăre. Astfel, la doar doi ani de la moartea Reginei, România pierde o importantă regiune.
La puțină vreme, Principesa Ileana, fiica Reginei Maria, decide ca inima să-i fie adusă la Bran. Se întâmpla în 1941 când o firidă dintr-o stâncă a Măgurii Branului e transformată în capelă, scrie kissfm.ro. Aici, într-un sarcofag de marmură, a fost depusă inima Reginei Maria. Se dorește construirea unei biserici care avea să fie sfințită ulterior (1947) de Arsenie Boca. Doar că, după ce în 1945 vin comuniștii la putere Principesa Ileana este izgonită din țară în 1948 de către comuniști. Inima rămâne în munte. Ulterior, micuța biserică este vandalizată, iar apoi, ani buni, lăsată în paragină.
Abia în 1968, mai mulți activiști de partid în frunte cu directorul muzeului Bran deschid grilajul cu o rangă. La fel procedează și cu sarcofagul de marmură. Caseta cu inima Reginei este mutată, în 1971, în luna martie, la Muzeul Național de Istorie a României. Aici este din nou deschisă și ani buni zace, alterată, pe un raft din muzeu într-o banală cutie de plastic.
Inima este un lacăt, care însă nu poate fi deschis cu un şperaclu (proverb evreiesc)
Pe 23 septembrie 2015, printr-o hotărâre adoptată de Guvernul României, caseta de argint în care se află inima Reginei Maria trece de la Muzeul de Istorie la Muzeul Național „Peleș”. Astăzi, inima Reginei Maria stă la loc de cinste , în Salonul de Aur al Castelului Pelișor.
