Petre Țuțea: „Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi!”

Petre Țuțea, personalitate marcantă a culturii românești, a rostit cu fermitate cuvinte care au rezonat dincolo de zidurile închisorilor comuniste în care a petrecut aproape 13 ani din viață. Celebra sa afirmație, „Am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi,” a devenit, astfel, o descriere perfectă a unei națiuni care preferă să ”doarmă” decât să lupte pentru drepturile sale.

Viața lui Petre Țuțea

Născut în data de 6 octombrie 1902 în satul Boteni, din Muscel, într-o familie de preot, Petre Țuțea a avut o educație solidă. În perioada liceului, a urmat cursurile liceului Neagoe Basarab din Câmpulung și apoi ale liceului Gheorghe Bariţiu din Cluj. Mânat de pasiunea pentru drept, acesta și-a continuat studiile la Facultatea de Drept a Universității din Cluj și și-a perfecționat cunoștințele la Universitatea Humboldt din Berlin, obținând titlul de doctor în drept administrativ.

În anii 1930, Petre Țuțea a ajuns cunoscut pentru articolele și studiile sale despre economie și politică, publicând în presa vremii, în special în ”Cuvântul” condus de Nae Ionescu. Apropiat al lui Petre Pandrea, Mircea Eliade, Nae Ionescu și Emil Cioran, filosoful a trecut printr-o evoluție ideologică, de la simpatii de stânga la o perioadă de susținere a mișcării legionare, în septembrie 1940. Cu toate acestea, nu s-a înscris oficial în mișcare.

Lupta cu comuniștii

După instaurarea regimului comunist, Petre Țuțea a devenit o figură centrală în rezistența intelectuală împotriva totalitarismului. În anii 1948-1953 și 1956-1964, a fost încarcerat politic, în total 13 ani. Chiar și după eliberare, Securitatea a continuat să-l persecute, confiscându-i manuscrise valoroase, printre care și „Tratatul de antropologie creștină,” recuperat după Revoluția din 1989.

În ciuda adversităților, Petre Țuțea a rămas activ în cercul literar, publicând sporadic sub pseudonimul Petre Boteanu în revistele și almanahurile Uniunii Scriitorilor. Acesta a murit la București în 3 decembrie 1991, dar renaște în atenția publicului post-1989. Generația tânără l-a redescoperit și i-a acordat notorietatea bine meritată, evidențiind curajul și determinarea sa de a lupta pentru libertate și demnitate umană. Petre Țuțea, filosoful care și-a consacrat viața pentru a-l aduce Dumnezeu aproape de oameni, rămâne o sursă de inspirație pentru cei ce caută adevărul și justiția în fața opresiunii.

Citate celebre ale lui Petre Țuțea

„Poarta spre Dumnezeu este credinţa, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea. Rugăciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândită creştin, rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om”.

„Eu cred că războiul nu e făcut de oameni; e mult prea serios. Îl face Dumnezeu. Cum ne dă şi cutremure, ne dă şi război”.

„De creat, doar zeul creează, iar omul imită. Eu când citesc cuvântul „creaţie“ – literară, muzicală, filozofică – leşin de râs. Omul nu face altceva decât să reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendenţă”.

„Eu, cât aş fi de aristocrat în gândire, politic trebuie să fiu democrat. Masa e absolută; fiecare prost luat în parte e un prost şi atât. Dar toţi proştii ăştia, luaţi împreună, sunt un principiu istoric”.

„În faţa lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul”.

„Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema „Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români“.

„Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare”.

Foto: ziarullumina.ro