Ștefan cel Mare (1438 sau 1439 – 2 iulie 1504) a fost domnitorul Moldovei timp de 47 de ani, între 1457 și 1504. Acesta a avut cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române. Faptele sale de vitejie împotriva turcilor au fost relatate cum se cuvine în cărțile de istorie, iar sabia se află la loc de cinste într-un muzeu. Doar că aceasta stă la un muzeu din Turcia, nu la unul din România. De ani de zile autoritățile române încearcă repatrierea spadei, fără succes.
Conform izvoarelor istorice, domnitorul Moldovei ar fi purtat 42 de războaie cu otomanii, fiind învins doar de cinci ori. Sabia acestuia a scris istorie și a ajuns să fie expusă la muzeul Topkapî din Istanbul, fostă reședință a sultanilor otomani timp de aproximativ de 400 de ani (1465-1856). Potrivit istoricilor, există două variante prin care exponatul de 1,25 de metri a ajuns în posesia turcilor.
Prima ipoteză susține că a fost făcută cadou de fiul domnitorului turcilor pentru a îmbunătăți relațiile diplomatice cu aceștia. Cea de-a două variantă ar fi că sabia ar fi fost capturată de trupele otomane, într-una din multiplele bătălii purtatea contra răzeșilor lui Ștefan cel Mare.
În anul 1977, diplomații români de la Ankara au fost aproape să readucă în țară sabia lui Ștefan cel Mare. Aceștia au oferit la schimb sabia lui Sinan Pașa (3 aprilie 1520 – 3 aprilie 1596), unul dintre cei mai importanți lideri otomani din istorie.
În anul 1970, după ce s-a înființat Muzeul Național de Istorie al Republicii Socialiste România a intrat în posesia instituției o sabie de tip oriental pe care era inscripționată mai multe versete din Coran, anul 912 islamic (aproximativ 1506 din Era Creștină) și era dedicată lui Sahib Sinan Pașa. Drept urmare, arma a fost atribuită marelui vizir Sinan Pașa, pe care Mihai Viteazul l-a înfruntat în bătălia de la Călugăreni în anul 1595. Se pare că Sinan Pașa a intrat în posesia armei multe decenii mai târziu, ocazie cu care i-a fost gravat numele pe sabie.
Ambasada României la Ankara a întreprins, în martie 1977, demersurile pentru ca sabia lui Ștefan cel Mare să revină în țară, iar în locul ei să fie trimisă la Istanbul sabia lui Sinan Pașa. Inițial, turcii au fost de acord, însă au întâmpinat probleme cu legea patrimoniului, care interzicea scoaterea din țară a unui obiect care făcea parte din patrimoniul național.
Autoritățile de la Ankara au cerut chiar date suplimentare și fotografii a sabiei lui Sinan Pașa, încercând chiar să modifice legea pentru a ajuta transferul. Pe data de 24 octombrie 1977, ambasadorul român în Turcia George Marin a trimis o telegramă în țară în care a anunțat felul în care decurg negocierile.
În cursul zilei de azi, proiectul de lege, cu numărul 7182, a fost înaintat Secretariatului Consiliului de Miniștri. Folosind toate posibilitățile noastre, inclusiv ajutorul altor tovarăși din colectiv, vom acționa pentru ca proiectul de lege propus de I.S. Çağlayangil să fie inclus cât mai curând pe agenda dezbaterilor Consiliului de miniștri turc. În vederea susținerii proiectului a fost pregătit și ministrul culturii, Avni Akyol, ca și alți membri ai Guvernului. După aprobarea proiectului de lege de către Guvern, el va fi transmis Parlamentului, unde vom putea acționa în continuare, la nivelul unor comisii, ca și la dezbaterea generală, având – așa cum am mai informat – și sprijinul opoziției. În ultima convorbire pe care am avut-o recent cu B. Ecevit, acesta a promis sprijin. Urmărim cu toată atenția acțiunea și, pe măsura apariției unor noi elemente, vom informa, a scris în telegramă George Marin, potrivit culoriletrecutului.ro.
Cu toate acestea, legea nu a mai ajuns în Parlamentul turc pentru a fi schimbată, iar sabia lui Ștefan cel Mare a rămas la Istanbul, acolo unde se găsește și astăzi. Nu se știe motivul pentru care înțelegerea a picat, însă se poate presupune că aceștia au considerat spada lui Ștefan cel Mare este mai valoroasă decât a lui Sinan Pașa.
În august 1595, comandatul de oști Sinan Pașa a întreprins o campanie împotriva lui Mihai Viteazul în Țara Românească. Rezultatele dezastruoase ale operațiunii, în special înfrângerea suferită în Bătălia de la Giurgiu, l-au aruncat în dizgrație, concretizată în destituirea sa din funcția de mare vizir, potrivit Wikipedia.org.
Foto: Wikipedia.org
