Constantin Mavrocordat a fost a fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori conducător al Moldovei. Reformele sale au fost radicale pentru acele vremuri, reușind să desființeze „rumânia”, adică acea stare de iobăgie, în Țara Românească (1746) și „vecinia” în Moldova (1749). Ba mai mult, în anul 1739 a izbutit să unească Oltenia cu Țara Românească.
Constantin Mavrocordat s-a născut în data de 27 februarie 1710, la Constantinopol, într-o familie înstărită, tatăl său fiind domnitorul grec Nicolae Mavrocordat. Ca atare, a avut parte de o educație aleasă, concepțiile sale de viață fiind influențate de ideile filosofice ale secolului al XVIII-lea.
Constantin a devenit domnitor cu ajutorul boierilor, având două mandate scurte în Țara Românească, după care a fost mutat în Moldova de către liderii otomani. Acesta, însă, a dorit să revină în Țara Românească și și-a răscumpărat poziția cu bani, mărind taxele moldovenilor pentru a îi putea plăti pe turci.
Constantin Mavrocordat a revenit pe tronul Țării Românești în anul 1735 și a realizat mai multe reforme administrative, influențate de măsurile luate de austrieci în Oltenia. Astfel, el a desființat unele impozite și a stabilit o taxă generală de 10 lei pe an, care putea fi plătită în patru tranșe. Totodată, a desființat iobăgia, iar țăranul se putea muta de pe o moșie pe alta după ce își răscumpăra libertatea cu 10 bani.
Noile măsuri adotpate mai prevedeau ca țăranii să plătească dijmă și să facă 12 zile de muncă pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova. Totodată, un boier mare avea în subordinea 60 de scutelnici, care trebuiau să plătească bir acestuia însă nu și la visteria statului. Această regulă a avut drept scop recompensarea boierilor pentru desființarea iobăgiei. Toate aceste măsuri administrative au fost aplicate și în Moldova.
În urma războiului ruso – turco – austriac (1736-1739), Constantin Mavrocordat a reușit să unească Oltenia cu Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din anul 1739.
Atâta timp cât s-a aflat la conducerea celor două Principate, Mavrocordat a încercat să îmbunătățească starea supușilor și a îndemnat populația să învețe să scrie și să citească. În felul acesta, a avut grijă de cele câteva școli existente și le-a cerut preoților să știe carte. Totuși, reforma mergea destul de greu. Astfel, la începutul anilor 1800 rata de analfabetizare în rândul populației era de aproximativ 95% în Țările Române. Dar, Mavrocordat a fost un deschizător de drumuri într-ale educației.
Domnitorul a fost căsătorit de două ori: prima dată cu Smaranda Cantacuzino, care a decedat în anul 1730 la doi ani după oficializarea relației, și a doua oară în anul 1732 cu Ecaterina Rosetti. În 1769, în timpul războiului ruso-turc, Constantin Mavrocordat avea anumite probleme de sănătate și a ajuns la Galați, însă a fost prins de ruși la Mănăstirea „Sfânta Precista”.
Potrivit istoricilor, un soldat rus l-a lovit pe Constantin Mavrocordat cu sabia la cap, iar la revenirea la Iași rana s-a acutizat, iar domnitorul a decedat în data de 15 decembrie 1769, fiind înmormântat cu mare fast. Nici până în prezent nu se știe locația unde se află rămășițele lui Constantin Mavrocordat.
Foto: chindiamedia.ro
