Medicina este un domeniu care continuă să evolueze. De-a lungul timpului, doctorii au fost oameni respectați a căror muncă a ajutat la supraviețuirea omenirii. Cei mai buni dintre ei trebuie protejați, promovați și chiar ajutați când au nevoie la rândul lor. Curioasă este povestea medicului care, din păcate, a trebui să se opereze pe el însuți. Evenimentul s-a încheiat cu succes.
De multe ori, auzim povești despre anumite întâmplări pe care tindem să nu le credem. Fie că sunt legende sau chiar lucruri adevărate, trebuie să auzim toată relatarea și dacă cele spuse sunt fapte incredibilie, ar fi ideal să verificăm adevărul din mai multe surse. Astfel că, astăzi Shtiu.ro vă prezintă o poveste de legendă, care face furori chiar și în prezent.
Numele de Leonid Rogozov (1934-2000) nu spune multe lucruri pentru unii oameni. Pentru medici însă, este un nume respectat, iar povestea doctorului încă este ascultată cu atenție. Acesta a făcut parte din cea de-a șasea expediție sovietică în Antarctica, în perioada 1960-1961. Medicul tânăr, în vârstă de doar 27 de ani, era unul dintre cei 12 bărbați din baza Novolazarevskaya. A rămas în istorie ca doctorul care s-a „auto-operat”.
„Se pare că am apendicită. Încerc să-mi mențin calmul, chiar să zâmbesc. De ce să-mi îngrijorez prietenii? Cine ar putea să mă ajute?” – scria în jurnalele doctorului.
Concluzia, avea nevoie de intervenție chirurgicală de urgență pentru a scăpa de diagnosticarea rapidă, apendicită acută. Deși suntem în perioada anilor ’60, operația de apendicită era și atunci una banală, de rutină care se putea rezolva cu ușurință. Cu toate acestea, el nu se afla pe masa de operație dintr-un oraș civilizat, ci la capătul lumii, în mijlocul unui pustiu înghețat.
Fiind singurul medic din echipă, acesta a găsit o soluție extremă, de a se opera singur. A pus la punct fiecare detaliu și intervenția chirurgicală a avut loc pe 1 mai 1961. Intervenția doctorului a început la ora 02:00, fiind asistat de doi colegi, un meteorolog și un șofer. A lucrat fără mănuși, cu ajutorul unei oglinzi și a fost nevoit să se confrunte cu o sângerare puternică, care îi crea stări de amețeală. Operația a fost o reușită, iar medicul a rămas în istorie ca fiind doctorul care s-a operat singur.
Deși din punct de vedere medical, corpul trebuie să funcționeze la perfecție, există momente în viața unui om când este posibil să apeleze la operație. Fie că ne operăm de apendicită sau de ceva mai grav, concluzia este aceeași. Trebuie să ne punem în mâinile doctorilor pentru a scăpa de problemele care ne pun viața în pericol.
Sala de operație este un templu în care se află doctorii și asistenții acestuia, dar și pacientul. Fie că stăm acolo pentru o oră sau 100 de ore, trebuie să ieșim în siguranță de acolo.
Cea mai lungă operație înregistrată din istorie s-a întâmplat în februarie 1951. A durat nu mai puțin de 96 de ore, iar doamna Gertrude Lewandoski din SUA a ieșit fericită. Acesteia i s-a îndepărtat un chist ovarian, iar în timpul operației, greutatea sa a scăzut de la 280 kilograme, la 140.
Foto: Newsweek.ro & Theinfosight.quora.com
