Prințesa Maria Cantacuzino a fost soția lui George Enescu, unul dintre cei mai mari compozitori români. Povestea lor de iubire este de-a dreptul răvășitoare și ar putea constitui oricând subiectul unui film de dragoste.
Maria Cantacuzino s-a născut în anul 1878 într-o familie de boieri moldoveni din Tescani. Trei ani mai târziu avea să vadă lumina zilei undeva în nordul Moldovei și cel care avea să-i devină la un moment dat soț.
Una dintre cele mai excentrice prezențe din viața mondenă a începutului de secol al XX-lea, Maria Cantacuzino era considerată cea mai frumoasă prințesă aristocrată a vremii.
O apropiată a reginei Maria, cea alintată de apropiați Măruca a fost și a rămas până în ultimele clipe ale vieții lui Enescu marea iubire a acestuia. Ea a rămas în istorie drept prințesa veșnic neînţeleasă şi nefericită, înşelată de toţi cei pe care i-a iubit.
La vârsta de 18 ani, ea și-a pierdut echilibrul emoțional după ce tatăl ei s-a sinucis. La scurt timp după pierderea acestuia, Măruca s-a căsătorit cu prințul Mihail G. Cantacuzino, unul dintre cei mai importanți politicieni din acea perioadă. Acesta era cu 13 ani mai mare decât ea.
În urma căsătoriei, Maria a primit numele Cantacuzino, dar şi titlul de prinţesă. Cum lui Mihai îi plăceau mai mult vinul și domnițele de companie, neînţelegerile au apărut rapid între cei doi, iar până la despărțire nu a mai fost decât un pas.
Oficial, au rămas împreună până la moartea lui Mihai Cantacuzino, însă în realitate ei trăiau separaţi şi chiar se evitau.
Pentru Măruca a urmat o poveste de dragoste nebună cu filosoful Nae Ionescu, însă relația s-a terminat în clipa în care acesta a părăsit-o pe prințesă. Dar, pasiunea pentru acesta nu avea să dispară.
Despre Măruca Cantacuzino s-a spus că ar fi avut și mai mulți iubiți în același timp. În cartea „Seducătorul domn Nae”, scrisă de Tatiana Niculescu, în care personajul principal este Nae Ionescu, autoarea notează:
„Trei bărbați o vizitau, se pare, periodic: un bancher, un diplomat și un artist. Cei trei trebuie să fie fost Jean Chrissoveloni, Matila Ghyka și George Enescu. (n.m. – Maruca Cantacuzino era măritată cu fiul lui Cantacuzino-Nababul, cel mai bogat latifundiar din țara românească; soțul ei, copil de bani-gata, ducea o viață separată de a soției, făcând figură de playboy; relația cu Maruca Cantacuzino i-a deschis lui Nae Ionescu cele mai înalte saloane din București, Maruca fiind prietenă intimă a Reginei Maria)
Gurile rele mai spuneau că vizitele și profesiunile lor nu erau întâmplătoare și că, în alegerea lor, Maruca ar fi urmat îndemnurile unei culegeri franțuzești de cugetări erotice care le sfătuia pe femei ‘pentru a-și menține proaspete senzațiile amoroase’, să aibă trei amanți simultan și cei trei ar fi fost recomandabil să fie un bancher, un diplomat și un artist.”
Pe George Enescu l-a cunoscut la un revelion organizat la Castelul Peleș de regina Maria și regele Ferdinand, care îl chemaseră pe compozitor să cânte cu acest prilej. A fost dragoste la prima vedere.
Urmărită, parcă, de blestemul sinuciderii tatălui ei și împinsă de instabilitatea emoțională și de depresie Maria cauzate de despărțirea de Nae Ionescu, ea a încercat să se sinucidă turnându-și acid pe față după Enescu a decis să plece în Franța după terminarea războiului.
Aflând de gestul extrem al acesteia, George Enescu s-a întors de urgență la București unde a cumpărat o casă pe Calea Victoriei și i-a fost alături în greaua suferință.
Cei doi s-au căsătorit în anul 1937, însă Măruca nu a renunțat la titlul de prințesă, la numele de Cantacuzino și nici la pasiunea pentru Nae Ionescu. În afară de acestea, Maria Cantacuzino a avut relații extraconjugale cu mai mulți muzicieni pe care marele compozitor se făcea că nu le observă de dragul soției.
Mai mult decât atât, el a fost cel care a ajutat-o pe prinţesă să-și revină după depresie, internând-o într-un sanatoriu de boli nervoase din Viena.
În 1946, Maria Cantacuzino și George Enescu părăsesc România și se stabilesc la Paris. De altfel, aici avea să-și găsească sfârșitul compozitorul, nouă ani mai târziu. Măruca a mai trăit 13 ani și s-a stins din viață în Elvetia. Amândoi sunt îngropați în același cimitir „Pere Lachaise” (foto sus) din Paris.
Foto: Wikipedia
