A fost unul dintre cei mai buni și mai decorați piloți de vânătoare din armata americană în timpul celui de-al doilea Război Mondial. A rămas în istoria US Navy după ce a reușit să doboare în total 19 avioane inamice, dintre care șase într-un interval de doar opt minute. Numele lui era Alexander Vraciu și era… român!
Fiul unor imigranți români din zona Sibiului, Alex s-a născut la 2 noiembrie 1918 în partea estică a orașului Chicago, unde a existat între 1900 și 1950 o importantă comunitate românească.
Tatăl lui, Alexandru, a fost ofițer de poliție, originar din Poiana Sibiului, iarîn timp ce mama sa, Maria Tincu, era originară din Sebeș. După nașterea lui Alexa, familia Vraciu, care plecase în Statele Unite ale Americii la inceputul secolului XX, a revenit pentru scurt timp în Transilvania. Astfel, Alex și-a petrecut copilăria și o parte a adolescenței în România.
Reîntorși în America, Alex s-a înscris la universitatea „DePauw“ din Greeacastle (statul Indiana). Deoarece norii negri ai războiului se apropiau de America, această instituție de învățământ a intrat în programul de susținere al US Navy (n.n. – Marina americană), organizând cursuri militare pentru diferite poziții combatante.
După ce a absolvit cursurile universitare, în 1941, și având deja brevet de pilot civil, Alex s-a înrolat ca pilot în US Navy cu șase luni înainte ca japonezii să lanseze atacul devastator asupra bazei americane de la Pearl Harbor, episod care a determinat Statele Unite să intre în război. În august 1942, Alexander Vraciu a fost mobilizat având gradul de sublocotenent în Marina Militară a SUA.
„Simțea furtuna războiului și a vrut să o înfrunte în față”, povestea odată fiul său, Robert Vraciu.
La sfârșitul lunii martie 1943 a fost mutat la Escadrila șase de avioane de vânătoare (VF-6) sub comanda comandorului Edward „Butch” O’Hara, care i-a dat lui Vraciu sfaturi valoroase privind luptele aeriene.
Un an mai târziu, pe 19 iunie, pilotul de origine română avea să izbutească o performanță unică care i-a adus titlul de cel mai bun pilot al Marinei americane. În timpul primei bătălii din Marea Filipinelor, în pofida faptului că i se defectase compresorul de supraalimentare, Vraciu a interceptat o formațiune de bombardiere japoneze în picaj, reușind să doboare șase dintre acestea în numai opt minute. Acea zi a rămas în istorie sub denumirea de „Marea vânătoare de curcani din insulele Mariane”.
Performanța a fost cu atât mai mare cu cât avionul pilotat de Vraciu mai avea și alte probleme tehnice: mecanismul care bloca aripile pliabile în poziția corectă pentru zbor se defectase, motorul se defectase și arunca ulei pe parbriz, împiedicându-l să zboare la o altitudine mai mare de 6.000 de metri. Cu toate acestea, Vraciu a reușit să doboare avioanele inamice trăgând doar 360 dintre cele 2.400 de proiectile pe care le avea la bord.
După ce Vraciu a aterizat pe portavionul „Lexington”, responsabilul cu logistica militară a rămas uimit de ceea ce reușise românul deoarece, fiecărui avion dintre cele șase doborâte, i-a revenit o rafală mai scurtă de șase secunde!
În august 1944, Alex a revenit în SUA unde a fost primit cu mult entuziasm de mii de persoane, între care și guvernatorul din acea perioadă a statului Indiana. Cu acel prilej a întâlnit-o pe Kathryn Horn cu care avea să se căsătorească s-a casatorit după doar câteva luni. Cei doi au avut împreună doi fii, Robert și Mac, și trei fiice: Marilyn Finley, Linda Patton și Carol Teague. Aceștia le-au dăruit la rândul lor 11 nepoți și 6 strănepoți.
În luna noiembrie a aceluiași an s-a întors pe front, iar o lună mai târziu, în timpul unei misiuni cu Escadrila 20, avionul său a fost doborât deasupra Insulelor Filipine, fiind forțat să se salveze sărind cu parașuta. A aterizat în junglă de unde a fost salvat de gherilele locale, care luptau cu trupele de ocupație japoneze.
După cinci săptămâni în care a evitat patrulele nipone, partizanii filipinezi au intrat în contact cu trupele americane conduse de celebrul general McArthur. Nu mică le-a fost mirarea soldaților americani când au văzut că liderul filipinezilor purta uniformă de pilot și avea asupra lui un revolver marca Luger, dar și o sabie de paradă pe care o purtau ofițerii japonezi. Bărbatul nu era nimeni altul decât Alexander Vraciu.
După terminarea războiului, Alex Vraciu a lucrat pentru Marina americană ca pilot de teste și a condus un escadron de avioane de vânătoare. În 1964 s-a retras, cu gradul de comandant, și s-a angajat în cadrul băncii Well Fargo.
În cea mai mare parte a vieții sale de după ieșirea din Armata Americană, Alexander Vraciu a trăit în orașul Danville (California), unde a dus o viață discretă. Nu a mai călătorit niciodată în România și nici nu a îmvățat limba română.
În ianuarie 2007, History Channel i-a dedicat episodul intitulat „Ucigașul de Zero-uri“, iar trei ani mai târziu Alex a colaborat cu Indiana Historical Society Press care a publicat un articol despre viața lui intitulat „Pilot de avion de vânătoare: Cariera lui Alex Vraciu în al Doilea Război Mondial“.
Alex Vraciu s-a stins din viață la 29 ianuarie 2015, la vârsta de 96 de ani.
Foto: Historia
