Principesa Ileana a României a venit pe lume la București, în anul 1909. Ea a fost fiica cea mai mică a Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, cu toate că au existat zvonuri că tatăl adevărat al Ileanei ar fi fost Prințul Barbu Știrbei. La începutul anilor 1900, Regina Maria a trăit o poveste de dragoste chiar la curtea regală cu sfătuitorul Regelui Ferdinand. În ciuda acestui fapt, Regele Ferdinand a admis paternitatea.
Nu există descriere mai potrivită pentru Pricipesa Ileana decât cea făcută de mama sa care a considerat tot timpul că Principesa Ileana a fost singura dintre copiii săi (Carol, Elisabeta, Maria și Nicolae) care ar fi meritat cu adevărat să poarte o coroană regală întrucât era extrem de atașată României.
În perioada în care era un copil, Principesa Ileana a stat alături de mama sa și s-a ocupat de îngrijirea soldaților români răniți pe front. După ce Carol al II-lea ajunge pe tronul României în 1930, acesta devine deranjat de popularitatea Principesei Ileana. Astfel, decide să să-i restrângă aparițiile publice, fiind supărat și de strânsa legătură a surorii sale cu Regina Maria.
La sfârșitul anului 1930, Ileana îi scria Regelui Carol al II-lea: „Te rog să înlături neîncrederea ce o ai în mine căci știi cât de mult țin la tine și cum mă doare să te văd supărat. Fii îngăduitor, vreau să fac bine, vreau să te mulțumesc, dar sunt tânără și greșesc fără să vreau. În orice clipă sunt gata să te servesc fiindcă îmi ești Rege și apoi ești fratele meu pe care îl iubesc atât de mult”. Cuvintele frumoase nu l-au impresionat pe Carol al II-lea.
Soluția a venit mai repede decât se aștepta Regele. Astfel, Carol al II-lea decide că Ileana trebuia să se mărite cu un prinț străin și să plece din țară. Din fericire pentru Principesă, relația cu Arhiducele Anton a fost una bazată pe iubire. Anton era fiul Arhiducelui Leopold-Salvador de Habsburg-Toscana și al Arhiducesei Blanka de Bourbon, infanta Spaniei, născut la 20 martie 1901, în Viena imperială.
Ceremonia căsătoriei are loc la Castelul Pelișor, pe dată de 26-27 iulie 1931, pe când Principesa Ileana avea 22 de ani. Întrucât tatăl ei murise în 1927, a fost condusă la altar de fratele ei mai mare, regele Carol al II-lea.
Între 1930 și 1938, Regina Maria a locuit izolată, majoritatea timpului, la castelele sale din Bran și Balcic. La începutul lunii iulie 1938, când Maria sunt se simțea din ce în ce mai rău și se afla la tratament în Dresda, a cerut să se întoarcă în România, simțind că nu mai are mult de trăit. Drumul către țară a epuizat-o complet, fiindcă Regele Carol al II-lea a obligat-o să vină cu trenul, în loc să îi accepte un transport cu avionul. La scurt timp după ce a ajuns în țară, Maria și-a dat ultima suflare la Sinaia în Castelul Pelișor.
„În Dresda am văzut-o pe mama pentru ultima dată, atunci când m-am întors să-i fac cu mâna, la despărțire, iar ea s-a ridicat din pat să ne facă și ea cu mâna. Din Dresda, încă foarte bolnavă fiind, mama a fost luată înapoi în România la începutul lui iulie, și de acolo am primit ultimul mesaj direct de la ea – o telegramă în care mă înștiința despre sosirea ei și care se termina cu ‘Domnul să vă binecuvânteze pe toți’. Una din măhnirile mele cele mai mari a fost faptul că, deși eram soră medicală, nu mi s-a dat voie să am grijă de ea. Neliniștită și nefericită fiind din această cauză, și fără să mă mulțumesc cu mesajele pe care mi le trimitea prin alți oameni, am amânat plecarea noastră de fiecare an la Wörthersee. În 18 iulie 1936 am primit un telefon care mă anunța că mama era pe moarte”, avea să scrie în amintirile sale Principesa Ileana.
