Puștiul George Coșbuc și-a descoperit talentul scriind texte pentru bocetele de la înmormântări
George Coșbuc a fost unul dintre poeții români care au trecut testul timpului. Versurile sale au ajuns ușor la sufletele românilor, ele fiind apreciate și în prezent. Scriitorul a pus cuvinte pe foaie încă de când era copil, mama lui fiind sursa de inspirație. Poveștile spuse de aceasta, seară de seară, precum și strigăturile ei de la hore sau bocetele de la înmormântări l-au făcut pe Coșbuc să se îndrăgostească de folclorul tradițional și de poezie.
George Coșbuc a fost inspirat de mama sa
George Coșbuc s-a născut în data de 20 septembrie 1866, în satul Hordou din județul Bistriţa-Năsăud, și a fost unul dintre cei mai apreciați scriitori români din toate timpurile. Pentru activitatea sa publicistică el a devenit membru titular al Academiei Române, în anul 1916. Apetitul pentru versuri a venit și din faptul că s-a născut în familia unui preot, având astfel acces la tot felul de evenimente sociale.
Mama scriitorului, Maria Coșbuc, a fost o femeie inteligentă, veselă și plină de patos. Atitudinea preotesei era mereu în concordanță cu evenimentul social și de multe ori era chemată să spună anumite strigături la hore sau să improvizeze bocete la înmormântări. Cert este că abilitatea femeii era greu de întrecut în acea perioadă. Anii au trecut, iar George Coșbuc i-a călcat pe urme mamei sale, reușind să improvizeze versuri la diferite evenimente.
Neîntrecută a rămas Maria, până când a mai prins Georgică putere şi până ce a intrat şi el în rândul oamenilor mari de nouă sau zece ani, când s-a pus voiniceşte pe treabă, scoţând la iveală, spre fala părinţilor şi rudelor, strigături mai „acătări” decât ale mamei, a povestit Constantin Catalano, cel care a avut grijă ani buni de casa memorială a poetului, potrivit adevarul.ro.
Talentul lui George Coșbuc nu a trecut neobservat, iar băieții din sat îi cereau să le compună noi strigături pentru hore, iar fetele cereau doine pentru a le putea cânta. Mama scriitorului a fost pasionată de folclor, apelând la un moment dat și la Ion Goriţă, un rapsod dintr-o localitate din apropiere, pentru a-i dezvolta latura artistică a poetului.
Vacanţele şi le petrecea la Hordou, printre ţărani. Aici poetul găsea liniştea de care avea nevoie. Pentru el, satul natal avea un farmec aparte, aici era lumea pe care o iubea, era mediul care-l încânta, şi-l inspira. La umbra plopilor, în zăvoiul morii, tânărul îşi amenajase o măsuţă la care scrie versuri cu nemiluita. De aici, de la umbra acestor plopi, gândea Coşbuc la libertatea naţională şi socială a poporului său, a adăugat Constantin Catalano potrivit sursei citate mai sus.
George Coșbuc a decedat în data de 9 mai 1918, la vârsta de 51 de ani, la București, însă versurile sale au rămas nemuritoare.
Foto: bucpress.eu