Războiul din Ucraina generează frică, îngrijorare și durere pe „Bătrânul Continent”. De 1.000 de zile, de la momentul în care Rusia a invadat Ucraina, Vladimir Putin a încercat să-și motiveze agresiunea.
Vladimir Putin a susținut în repatate rânduri că Ucraina nu a existat ca stat separat și nu a fost niciodată o națiune. În schimb, susține Putin, naționalitatea ucraineană a fost întotdeauna o parte integrantă a unei naționalități formată din trei popoare: rus, bielorus și ucrainean. Putin mai spune că ucrainenii și bielorușii împărtășesc o moștenire comună – moștenirea unui tărâm cunoscut sub numele de Rusia Kieveană (862–1242), care era o federație politică medievală liberă situată în Belarusul modern, Ucraina și o parte a Rusiei. Are sau nu are dreptate președintele Rusiei?
„Când Putin spune că aceasta este moștenirea acestor trei popoare slave – într-un sens, nu greșește. Dar nu există o direcție continuă de urmărit de la această confederație fluvială liberă până la statul rus. Și, de asemenea, nu există o linie continuă de urmărit de la această confederație liberă până la statul ucrainean”, declară istoricul Matthew Lenoe, care este autorul cărților Closer to the Masses: Stalinist Culture, Social Revolution, and Soviet Newspapers (Harvard University Press, 2004) și The Kirov Murder and Soviet History (Yale University Press, 2010).
Acesta adaugă pentru rochester.edu: „Astăzi, atât rușii, cât și ucrainenii fac afirmații despre descendența lor directă din Rusia Kievană care sunt pur și simplu mitice și greșite”.
De-a lungul secolelor, zona care este astăzi Ucraina a fost înghițită, controlată sau preluată alternativ de Imperiul Mongol, mai târziu de Uniunea Statală Polo-Lituaniană, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Rus, în timp ce Crimeea a fost a Imperiului Otoman. Între războaiele mondiale, părți din vestul Ucrainei au fost conduse de Polonia, România și Cehoslovacia.
Statul rus a apărut în jurul anilor 1450. Ucraina ca stat nu a existat până la începutul secolului al XX-lea. Cel mai probabil, istoria Ucrainei nu poate fi urmărită mai devreme de anul 1918, la finalul Primului Război Mondial.
Din 1917 până în 1921 teritoriul Ucrainei de azi s-a aflat într-o permanentă stare de război civil, cu o scurtă întrerupere în timpul ocupației Puterilor Centrale (februarie-noiembrie 1918). Prima formă statală ucraineană a fost proclamată la Kiev pe 10 iunie 1917: Republica Populară Ucraineană, ca subiect federativ în cadrul Rusiei.
Pe 1 noiembrie 1918 ucrainenii din provinciile habsburgice au proclamat Republica Ucrainei de Vest care la 22 ianuarie 1919 s-a unit cu ce mai rămăsese din Republica Populară Ucraineană.
Ucraina este o zonă cu diverse etnii, inclusiv nomazi, lipsită de granițe religioase sau fizice clare. Cuvântul „Ucraina” derivă dintr-o rădăcină slavă, care poate însemna „frontieră”, „margine”, „graniță” sau „împrejurimi”. A fost întotdeauna un loc de granițe și amestecuri, deși țara în sine nu a existat până în 1918.
Cazacii joacă un rol important în istoria statului Ucraina de astăzi. Cazacii erau oameni care trăiau în stepă și au început probabil ca trupe de războinici; au devenit destul de repede ortodocși și în mare parte slavi.
Întreaga zonă a stepei era cunoscută drept câmpurile sălbatice și era un fel de zonă liberă. Cazacii se considerau oameni liberi.
Bohdan Khmelnytsky, un cazac care a condus o rebeliune împotriva Uniunii Statale Polo-Lituaniană în 1648 și 1649, care a dus la crearea unui tărâm cazac ucrainean, cunoscut sub numele de Hetmanat. Ucrainenii își amintesc de această perioadă ca pe o parte importantă a moștenirii lor. Hmelnițki a trebuit să manevreze între Rusia, Polonia și Imperiul Otoman pentru a-și menține independența.
Hetmanatul Căzăcesc a ținut din 1649 și până în 1764, perioadă în care regiunile centrale și nord-estice ale Ucrainei s-a bucurat de independență.
