Putin: „Rușii și ucrainienii sunt un singur popor”. Are dreptate președintele rus?
Războiul din Ucraina generează frică, îngrijorare și durere pe „Bătrânul Continent”. De 1.000 de zile, de la momentul în care Rusia a invadat Ucraina, Vladimir Putin a încercat să-și motiveze agresiunea.
Vladimir Putin a susținut în repatate rânduri că Ucraina nu a existat ca stat separat și nu a fost niciodată o națiune. În schimb, susține Putin, naționalitatea ucraineană a fost întotdeauna o parte integrantă a unei naționalități formată din trei popoare: rus, bielorus și ucrainean. Putin mai spune că ucrainenii și bielorușii împărtășesc o moștenire comună – moștenirea unui tărâm cunoscut sub numele de Rusia Kieveană (862–1242), care era o federație politică medievală liberă situată în Belarusul modern, Ucraina și o parte a Rusiei. Are sau nu are dreptate președintele Rusiei?
„Când Putin spune că aceasta este moștenirea acestor trei popoare slave – într-un sens, nu greșește. Dar nu există o direcție continuă de urmărit de la această confederație fluvială liberă până la statul rus. Și, de asemenea, nu există o linie continuă de urmărit de la această confederație liberă până la statul ucrainean”, declară istoricul Matthew Lenoe, care este autorul cărților Closer to the Masses: Stalinist Culture, Social Revolution, and Soviet Newspapers (Harvard University Press, 2004) și The Kirov Murder and Soviet History (Yale University Press, 2010).
Acesta adaugă pentru rochester.edu: „Astăzi, atât rușii, cât și ucrainenii fac afirmații despre descendența lor directă din Rusia Kievană care sunt pur și simplu mitice și greșite”.
De-a lungul secolelor, zona care este astăzi Ucraina a fost înghițită, controlată sau preluată alternativ de Imperiul Mongol, mai târziu de Uniunea Statală Polo-Lituaniană, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Rus, în timp ce Crimeea a fost a Imperiului Otoman. Între războaiele mondiale, părți din vestul Ucrainei au fost conduse de Polonia, România și Cehoslovacia.
Ce mai spune istoria recentă?
Statul rus a apărut în jurul anilor 1450. Ucraina ca stat nu a existat până la începutul secolului al XX-lea. Cel mai probabil, istoria Ucrainei nu poate fi urmărită mai devreme de anul 1918, la finalul Primului Război Mondial.
Din 1917 până în 1921 teritoriul Ucrainei de azi s-a aflat într-o permanentă stare de război civil, cu o scurtă întrerupere în timpul ocupației Puterilor Centrale (februarie-noiembrie 1918). Prima formă statală ucraineană a fost proclamată la Kiev pe 10 iunie 1917: Republica Populară Ucraineană, ca subiect federativ în cadrul Rusiei.
Pe 1 noiembrie 1918 ucrainenii din provinciile habsburgice au proclamat Republica Ucrainei de Vest care la 22 ianuarie 1919 s-a unit cu ce mai rămăsese din Republica Populară Ucraineană.
Numele de Ucraina înseamnă „margine”
Ucraina este o zonă cu diverse etnii, inclusiv nomazi, lipsită de granițe religioase sau fizice clare. Cuvântul „Ucraina” derivă dintr-o rădăcină slavă, care poate însemna „frontieră”, „margine”, „graniță” sau „împrejurimi”. A fost întotdeauna un loc de granițe și amestecuri, deși țara în sine nu a existat până în 1918.
Ucrainienii se consideră urmașii cazacilor
Cazacii joacă un rol important în istoria statului Ucraina de astăzi. Cazacii erau oameni care trăiau în stepă și au început probabil ca trupe de războinici; au devenit destul de repede ortodocși și în mare parte slavi.
Întreaga zonă a stepei era cunoscută drept câmpurile sălbatice și era un fel de zonă liberă. Cazacii se considerau oameni liberi.
Bohdan Khmelnytsky, un cazac care a condus o rebeliune împotriva Uniunii Statale Polo-Lituaniană în 1648 și 1649, care a dus la crearea unui tărâm cazac ucrainean, cunoscut sub numele de Hetmanat. Ucrainenii își amintesc de această perioadă ca pe o parte importantă a moștenirii lor. Hmelnițki a trebuit să manevreze între Rusia, Polonia și Imperiul Otoman pentru a-și menține independența.
Hetmanatul Căzăcesc a ținut din 1649 și până în 1764, perioadă în care regiunile centrale și nord-estice ale Ucrainei s-a bucurat de independență.