Asemeni popoarelor balcanice și națiunea română are o istorie plină de evenimente, unele mai importante și demne de menționat, alte episoade de-a dreptul rușinoase. Multe dintre aceste evenimente i-au schimbat României cursul dezvoltării şi i-au făurit caracterul. Fiecare popor în parte se diferențiază prin tradițiile, obiceiurilor populare, care au fost transmise din generație în generație și formează fibra statului. Dar, și prin comportament.
De-a lungul timpului, marii scriitori ai României au elogiat personalitățile țării, încercând să trezească în fiecare cetățean spiritul patriotic. În schimb, alții au fost critici, evidențiind marile defecte ale națiunii noastre. Așa a fost și cazul lui Camil Petrescu, care a surprins într-un mod unic spiritul și delăsarea românilor în poezia „Zeflemeaua”, text publicat în perioada interbelică.
Trebuie specificat că oamenii din această regiune au fost tot timpul pașnici. Națiunea noastră nu a fost una cotropitoare, ci doar s-a apărat împotriva invaziilor. Probabil această atitudine a făcut ca și omul nou format să nu simtă nevoia de a avea mai mult, ci doar să se mulțumească cu ce are. Și uneori, și cu mai puțin decât are.
Când va veni sfârşitul lumiiRomânii nu vor fi atenţiIsus a spus: „Talita kumi“Dar nu pentru inconştienţi.
Iar Ziua Domnului, ca hoţulÎn miez de noapte va sosiFemeia va dormi, iar soţulReviste porno va citi.
N-avem conştiinţa tragedieiŞi totul luăm „à la légere“Noi, campionii băşcălieiAm compromis orice mister.
Avem o scuză de faţadă:„Lasă, că merge şi aşa!“Trădăm la primul colţ de stradăŞi-apoi încălecăm pe-o şa.
Senzaţia e de plutireDe infinit paraşutismNoi am făcut mişto subţireŞi de marxism, şi de fascism.
Ce Decebal şi Burebista?Ce patriotul cărturar?Trăiască Miţa BiciclistaŞi berea rece la pahar!
Mitică veşnic să trăiascăŞi noi pe lângă el, noroc!Filozofia chelnăreascăE tot pe loc, pe loc, pe loc!
Întreaga drojdie se scurseDin mahalale de FanarŞi-n loc să fim un roib de curseNoi am ajuns din cal – măgar.
Pe primul loc e-njurăturaEa pentru toate e un leacSimţi cum îţi umple toată gura,O moştenim din veac în veac.
Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valmaNoi suduim neîncetatIar la acest popor, sudalmaE o religie de stat.
La treburile serioaseNoi nu ne concentrăm destulAvem o somnolenţă-n oaseŞi-o zeflemea de prost fudul.
Si doar la reluări de fazeParcă ne mai trezim puţinN-avem profil de kamikazeTiparul nostru-i byzantin.
Apocalipsa furtunoasăÎi sperie pe pământeni…Pe noi nu ne-o găsi acasă –Vom fi la meci, sau la pomeni.
Aceasta, poate, ne e soartaS-o tragem şi pe asta-n piepţiN-aveţi decât să-nchideţi poartaDacă tot face ea pe moarta…Hai, că românii e deştepţi!
ZEFLEMEAUA, de CAMIL PETRESCU { Motto: „Românii e deştepţi!“}
Camil Petrescu (9/21 aprilie 1894 – 14 mai 1957) a fost unul dintre marii scriitori ai României, rămânând în istoria țării ca acel care a pus capăt romanului tradițional și a inițiat romanul modern. De-a lungul vieții, acesta a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet.
Pentru meritele sale Camil Petrescu a devenit membru titular al Academiei Române, în anul 1948. Printre operele sale cele mai importante se numără: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, „Patul lui Procust”, „Un om între oameni”, „Jocul ielelor”, „Danton” etc.
Foto: Wikipedia.org
