„Românii e deștepți”. Caracterizarea românilor în viziunea lui Camil Petrescu: „Lasă, că merge şi aşa!”

Asemeni popoarelor balcanice și națiunea română are o istorie plină de evenimente, unele mai importante și demne de menționat, alte episoade de-a dreptul rușinoase. Multe dintre aceste evenimente i-au schimbat României cursul dezvoltării şi i-au făurit caracterul. Fiecare popor în parte se diferențiază prin tradițiile, obiceiurilor populare, care au fost transmise din generație în generație și formează fibra statului. Dar, și prin comportament. 

De-a lungul timpului, marii scriitori ai României au elogiat personalitățile țării, încercând să trezească în fiecare cetățean spiritul patriotic. În schimb, alții au fost critici, evidențiind marile defecte ale națiunii noastre. Așa a fost și cazul lui Camil Petrescu, care a surprins într-un mod unic spiritul și delăsarea românilor în poezia „Zeflemeaua”, text publicat în perioada interbelică.

Trebuie specificat că oamenii din această regiune au fost tot timpul pașnici. Națiunea noastră nu a fost una cotropitoare, ci doar s-a apărat împotriva invaziilor. Probabil această atitudine a făcut ca și omul nou format să nu simtă nevoia de a avea mai mult, ci doar să se mulțumească cu ce are. Și uneori, și cu mai puțin decât are.

Zeflemeaua, de Camil Petrescu

Când va veni sfârşitul lumii

Românii nu vor fi atenţi

Isus a spus: „Talita kumi“

Dar nu pentru inconştienţi.

Iar Ziua Domnului, ca hoţul

În miez de noapte va sosi

Femeia va dormi, iar soţul

Reviste porno va citi.

N-avem conştiinţa tragediei

Şi totul luăm „à la légere“

Noi, campionii băşcăliei

Am compromis orice mister.

Avem o scuză de faţadă:

„Lasă, că merge şi aşa!“

Trădăm la primul colţ de stradă

Şi-apoi încălecăm pe-o şa.

Senzaţia e de plutire

De infinit paraşutism

Noi am făcut mişto subţire

Şi de marxism, şi de fascism.

Ce Decebal şi Burebista?

Ce patriotul cărturar?

Trăiască Miţa Biciclista

Şi berea rece la pahar!

Mitică veşnic să trăiască

Şi noi pe lângă el, noroc!

Filozofia chelnărească

E tot pe loc, pe loc, pe loc!

Întreaga drojdie se scurse

Din mahalale de Fanar

Şi-n loc să fim un roib de curse

Noi am ajuns din cal – măgar.

Pe primul loc e-njurătura

Ea pentru toate e un leac

Simţi cum îţi umple toată gura,

O moştenim din veac în veac.

Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valma

Noi suduim neîncetat

Iar la acest popor, sudalma

E o religie de stat.

La treburile serioase

Noi nu ne concentrăm destul

Avem o somnolenţă-n oase

Şi-o zeflemea de prost fudul.

Si doar la reluări de faze

Parcă ne mai trezim puţin

N-avem profil de kamikaze

Tiparul nostru-i byzantin.

Apocalipsa furtunoasă

Îi sperie pe pământeni…

Pe noi nu ne-o găsi acasă –

Vom fi la meci, sau la pomeni.

Aceasta, poate, ne e soarta

S-o tragem şi pe asta-n piepţi

N-aveţi decât să-nchideţi poarta

Dacă tot face ea pe moarta…

Hai, că românii e deştepţi!

 

ZEFLEMEAUA, de CAMIL PETRESCU { Motto: „Românii e deştepţi!“}

Cine a fost Camil Petrescu?

Camil Petrescu (9/21 aprilie 1894 – 14 mai 1957) a fost unul dintre marii scriitori ai României, rămânând în istoria țării ca acel care a pus capăt romanului tradițional și a inițiat romanul modern. De-a lungul vieții, acesta a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet.

Pentru meritele sale Camil Petrescu a devenit membru titular al Academiei Române, în anul 1948. Printre operele sale cele mai importante se numără: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, „Patul lui Procust”, „Un om între oameni”, „Jocul ielelor”, „Danton” etc.

Foto: Wikipedia.org