Unul dintre cei mai cunoscuți pașoptiști a fost Dimitrie Bolintineanu, un talentat poet român, om politic și diplomat. Pe cât a fost de important în etape prea și post revoluționară a României, pe atât a murit de singur, de uitat și de sărac. Dimitrie Bolintineanu avea numai 53 de ani când și-a găsit sfârșitul într-un ospiciu din București. Dator, singur, sărac, uitat!
Deși a avut numeroase funcții în stat și posibilități nenumărate de a se îmbogăți, Dimitrie Bolintineanu a ales să rămână cinstit. De altfel, din pricina corectitudinii, omul politic avea să moară în sărăcie.
Dimitrie Cosmad (avea să devină ulterior Bolintineanu) s-a născut într-o familie de aromâni în localitatea Bolintin-Vale (la 30 de km de București) în anul 1819. Rămâne destul de repede orfan de ambii părinți și este crescut de rude. La 22 de ani ajunge funcționar la stat și își face treaba cu sârguință. În anul 1844 este numit pitar (titlu dat boierului însărcinat cu pregătirea și distribuirea pâinii la Curtea domnească și cu îngrijirea caretelor Curții domnești) dintr-o întâmplare.
Bolintineanu pleacă la Paris în anul 1845, cu o bursă din partea Asociației literare. Trei ani mai târziu izbucnește revoluția din Paris și decide să se întoarcă acasă. În țară, participă activ la proteste. După înăbuşirea mişcării este arestat împreună cu alţi confraţi care luptase pentru patrie. Reuşeşte să evadeze şi ajunge în exil, la Paris.
Aflat în exil, la Paris, Bolintineanu nota: „Exilat de mulţi ani din patria mea cu câtă tristeţe şi cu câtă plăcere mă uitam la malurile ţării natale. Cu tristeţe căci îmi era oprit a pune picioarul pe acest tărâm, totdeauna prada inamicilor şi a fiilor lui cei vitregi, cu plăcere, căci oricare ar fi cauzele ce mă departă de aceste locuri, oricât de triste şi monotone ar fi zilele în această ţară şi cât de frumoasă ar fi trecut viaţa în străinătate, nu uită cineva lesne locul în care ochii noştri au văzut soarele pentru prima dată”.
În anul 1857, după decretarea amnistiei generale, Bolintineanu, revine în ţară şi intră în politică. Scriitorul a fost pe rând secretar de stat la Departamentul Trebilor Straine, ministru al cultelor în Guvernul Kogalniceanu, membru al Consiliului de Stat, notează adevarul.ro.
Deşi ajunsese în lumea politică şi se învârtea printre cei mai influenţi oameni ai epocii, Bolintineanu a rămas un om corect dezinteresat de lucrurile materiale. Se dusese vorba că Bolintineanu este demn și că nu poate fi cumpărat cu nimic. Avea un nivel de trai modest și locuia într-o singură cameră, în centrul Capitalei.
„Trăia într-o singură cameră din casa Bosel în faţa teatrului. Neavând aproape pe nimeni pe lângă el, plictisit şi amărât tot mai mult de ceea ce se petrecea în jurul lui. Temperamentul lui de om meditativ, de om de cărţi nu răspundea carierei politice. El primise onoarea de a fi ministru, dar spunea întoteduna că nu-i făcut pentru asemenea lucruri”, scria N. Petraşcu în biografia dedicată lui Bolintineanu.
Publicistul se concentrează asupra problematicii delicate a statului și guvernării ţării. Milita pentru moralitate și legalitate.
Bolintineanu era de părere că legile nu trebuie încălcate în favoarea unor „partide”, funcţiile statului să nu se dea „la favoriţi și incapabili”, guvernul să nu încurajeze corupţia, ci să pedepsească „pre corupător și corupt”, să nu facă din administraţie o bandă de „hrăpitori” și din justiţie „un birou unde dreptatea se dă celor ce sprijină guvernul sau celor care o cumpără”.
După lovitura de stat din 2 mai 1864 Bolintineanu este nevoit să demisoneze din minister. Deși se concentrează pe scriitură, banii nu-i ajung să trăiască de la o zi la alta. În anul 1869, pe când avea numai 50 de ani, scriitorul trăia într-o sărăcie lucie, lucru evocat de cei cu care interacționa.
„Poetul era îmbrăcat într-un gheroc negru, lung şi vechi. M-a poftit să şed dinaintea lui şi mi-a dat sfaturi pentru viitor. Să învăţ carte multă, că citesc cu luare aminte numai scriitorii mari şi să mă feresc de molima imitaţiei. De politică să fug şi să-mi păstrez cinstea obrazului, adăugă el cutremurându-se parcă de un fior, cu toate că cinstea, iaca unde te aduce… Şi cu mâna stângă sucindu-şi mâneca dreaptă, îmi arătă cotul gherocului tocit până la căptuşeală”
Din pricia mizeriei, Dimitrie Bolintineanu ajunge în pragul nebuniei. În 1871 a fost internat la Ospiciul Patelimon. În registrul de intrare al bolnavilor a fost menţionat astfel : „Dimitrie Bolintineanu, fost ministru al Cultelor, intrat fără haine”. Atât era de sărac. Din cauza datoriilor îi sunt scoase bunurile la licitație.
Dimitrie Bolintineanu a murit în dimineaţa zilei de 20 august 1872, la spitalul Pantelimon. Avea numai 53 de ani.
