Satul Bazna din „Inima Transilvaniei”, locul ideal pentru o vacanță de o zi

Satul Bazna se află situat la limita judeţelor Sibiu, Alba şi Mureş. Este cunoscut pentru izvoarele sale tămăduitoare, bogate în iod şi brom, pentru rasa de porcine de carne şi de grăsime, dar şi pentru biserica fortificată din localitate.

Biserica fortificată din Bazna

Aşezat într-o zonă de dealuri, la o altitudine medie de 320 metri, la circa 18 km. distanţă de Mediaş, satul Bazna a fost atestat documentar în 18 februarie 1302 printr-un act în care consiliul unei mănăstiri din Oradea adeverea faptul că un comite sas a donat respectiva localitate, bisericii catolice din Alba Iulia. Iniţial, aşezarea s-a aflat mai spre vest, pe Valea Morii, de unde a fost strămutată pe actuala vatră, în secolul al XIV-lea. Pe la sfârşitul aceluiaşi secol, în mijlocul aşezării a fost ridicată o cetate fortificată cu palisade.

Biserica evanghelică fortificată din Bazna a fost ridicată probabil în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, aşa cum pare a indica inscripţia O REX GLORIAE VENI (O, Rege al Gloriei, vino!) de pe unul dintre clopote, scrisă cu majuscule gotice. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice din anul 2010.

În anul 1814, izvoarele de apă minerală de la Bazna trec în proprietatea bisericii evanghelice care încep pregătirile pentru amenajarea, în 1843, a primului stabiliment balnear. Cel care a pus bazele acestuia, a fost un grup de intelectuali din Mediaş prin intermediul unei societăţi pe acţiuni.

Recomandată în afecţiuni ale aparatului locomotor, ginecologice, otorinolaringologice, endocrine şi ale sistemului nervos periferic, staţiunea este, pe buna dreptate, un ultramodern complex balnear. Aerul puternic ozonat, parcul de 20 de hectare în care predomină coniferele şi foioasele, apele minerale sărate-iodurate, nămolul şi respectiv sarea de Bazna reprezintă “reţeta “ideală pentru un sejur de odihnă sau de tratament în staţiune.

In plus, Bazna este recunoscută oficial, din 1948, ca rasă de porcine de sine stătătoare, formată prin încrucişarea scroafelor din rasa Mangaliţa cu vieri din rasa Berk.