Sindromul Florența. Ce este și cum se manifestă?

Unul dintre cele mai spectaculoase orașe ale lumii se regăsește în Italia. Florența, locul din care a plecat curentul renascentist. Milioane de turiști se pierd printre micile străzi florentine, fiecare pas purtându-i într-o poveste istorică. Frumusețea și unicitatea locului îi fac pe anumiți oameni să experimenteze anumite dereglări psihice. Ce este Sindromul Florența?

Cine suferă de sindromul Florența?

Firenze, în limba locală, este unul dintre cele mai vizitate orașe ale Italiei. Cu o populație de doar 380.000 de oameni, orașul este asaltat anual de peste 10 milioane turiști.

„Ajunsesem la acel nivel de emoție în care se întâlnesc senzațiile cerești date de arte și sentimentele pasionale. La plecarea din Santa Croce, am avut o bătaie de inimă, viața se secase pentru mine, am mers de frică să nu cad”. – povestește Stendhal.

Tulburarea psihică apare de aproximativ 10 ori pe an și afectează în preponderență persoanele străine care sunt sensibile din punct de vedere emoțional. Doctorii o cataloghează ca fiind o decompensare psihică acută, care poate duce chiar și la spitalizare. Din fericire, este o tulburare temporară, care nu lasă efecte secundare.

Conform medicilor psihiatri care au analizat corespondenții afectați, cele mai frecvente cazuri se regăsesc la pacienții bărbați, cu vârste cuprinse între 25 și 40 de ani. Aceștia au o bună educație școlară, călătoresc singuri și provin din America de Nord sau Europa de Vest.

Frumusețea, grandoarea, unicitatea și detaliile operelor de artă care se află la orice pas par a fi capabile să afecteze stările mentale ale anumitor persoane.

„Analiza sindromului a evidențiat interacțiunile psihosomatice complexe care pot fi activate la unii indivizi, cu condiții psihice bune, atunci când contextul de mediu favorizează aspecte de dezrădăcinare din propriile obiceiuri de viață”. – spune psihiatrul florentin Graziella Margherini.

Cum se manifestă și care este tratamentul sindromului?

• Anxietate și atacuri de panică;
• Bătăi accelerate ale inimii;
• Senzație de leșin;
• Senzație, urmată de o criză de plâns;
• Stări de angoasă, vinovăție, halucinații sau paranoia;
• Agresivitate isterică;
• Halucinații vizuale și auditive.

De regulă, simptomele dispar după câteva ore, dar au fost raportate și cazuri în care au fost manifestări timp de peste o săptămână.
Dacă simptomele par să se agraveze, este nevoie de îndată de intervenția specialistului. Astfel de cazuri au dus la încercarea distrugerii anumitor opere de artă. Tratamentul constă în administrarea medicamentelor de anxietate sau antidepresive.